Umbre intunecate pe ingerasi albi de ceara..

Ce sentiment este mai frumos ca cel al implinirii pe diverse planuri?...Burse, bani, unostinte, familie, dragoste, intelegere, implinire…ce altceva ai mai putea cere?...si cand totul pare deja stiut, sigur…surpiza fara Andreea Marin…!

Totul te indeamna sa te lasi purtat de val, sa te bucuri, sa uiti de neincredere, de nesiguranta, de necunoscut, sa cerzi in intamplari fericite….cu ce scop?...pentru ca mai apoi sa te lovesti de pargul de sus?Oare nu ar fi mai bine daca ar exista un soi de manual…fara concluzii..dar din care sa iti tragi propriile idei, credinte, opinii…si cu ajutorul careia sa te poti feri de eventuale evenimente asemanatoare?...

Ce frumos ar fi daca totul s-ar reduce doar la vis si indeplinire…si nu la vis si indeplinire vs. Esec!

Visare…totul este o visare, o dorinta, o speranta, totul este utopie…nimic nu e sigur…totul este trecum un biscuite aromat, proaspat, fraged, inmuiat intr-o mare cana de lapte…iar tu…stapanul canii si destinului amesteci cu lingurita totul in loc sa „salvezi” biscuitele…dar totul tine de alegeri…

Sarbatori cu iz exotic..

In fiecare an..prin decembrie mi se intampla sa am acelasi vis..e ca o scurta revedere a intamplarilor petrecute in anul ce tocmai se incheie…este precum umblatul prin culoarele inguste ale Marocului…si te vezi alergand ca un vizitator strain care vrajit de mirajul exotic se lasa incantat de orice adiere calda, atingere matasoasa sau sunet pe care nu l-a mai auzit…

Astfel revezi cum incetineam din alergatul meu bezmetic doar pentru a-mi satisface curiozitatea starnita de „saluri” frumos colorate care la o simpla atingere parca ma invaluiau mangaindu-mi obrazul aspru, lovit de pulberea de nisip din decor…si asa am cazut…crezand ca o mangaiere precum cea oferita de acel biet sal nu voi mai gasi…si parca totul era…colorat..(am fost indemnata sa scriu „roz”..dar…nooopJ)…iluzie…dezamagire..

Apoi si mai grav ma vad vrajita, orbita, de mirosul incantator al „parfumurilor exotice” ce se raspandesc de la usile „parfumeriilor”…si imi doresc…ce anume?...nici eu nu mai stiu…dar parca sentimentul de pierdere in spatiu imi provoaca o senzatie atat de placuta incat nici nu mai dai doi bani pe ceea ce ar putea urma….

Amorteala sentimentala, una dupa alta…dar ce mai conteaza atat timp cat in momentul in care realizezi esti fericit…gustul amintirilor greselilor trecute nici nu te mai afecteaza…si astfel ajungi sa apreciezi ceea ce ai ca fiind o realitate frumoasa si nu o plasmuire marocana…si acum iti dai seama ca ai alaturi pe cineva alaturi de care poti fugi prin culoare inguste fara a mai fi ademenit de elemente simple…totul e complex…totul e al tau!

Cu optimism…

LA MULTI ANI!

Capitan filosof pe timp de furtuna...(personal)

1 Provoaca-ma si asteapta-te sa fi provocat!

2 Priveste-ma in ochi si ma vei intelege!

3 Saruta-ma si ma vei descoperi!

4 Atinge-ma si ma vei simti!

5 Lasa-te in voia simturilor si afla-ma!

6 Doreste-ma si te voi dori!

7 daruieste-te si te voi iubi!

8 Cauta-ma si te voi striga!

9 Urmeaza-mi pasii iar destinul meu se va contopi cu al tau!

10 Indraznesti?

Pasager clandestin - viata vs destin

Viata- singura calatorie in cursul careia te simti ca un pasager clandestin, la inceputul careia eziti sa-ti platesti biletul, iar apoi profiti, te simti curajos, devii egoist.. fara sa realizezi ca vei plati la final....

Eh...si asa ajungem sa ni se para funny sa trecem dintr-un tren in altul, dintr-un decor in altul in altul, fara a plati pentru acest drept de schimb si proprietate in acelasi timp, ignori ceea ce intuiesti si speri ca nu vei fi prins pe picior gresit...

Plata ca plata...dar ce te faci cand ai mai multe trenuri , acelasi start si eventual aceeasi destinatie pe tablia de sosiri-porniri?

Iti spun eu...incerci sa pui ceva ce nu poate fi pus in balanta, apoi ca mare expert, analizezi si dupa lungi dezbateri, framantari iei o decizie cu speranta ca nu gresesti...acum ceea ce iti ramane este sa speri in siguranta trenului care fie e puternic iar tu vei ajunge la destinatie dorita si vei deveni calator fidel, fie trenul cedeaza in fata factorilor externi iar tie nu prea iti ramane decat sa alegi un nou tren cu increderea ca de data aceasta va fi altfel...si daca nu ai ce face pana la urmatoarea plecare...acorda amintirilor si acorda-ti cateva minute de repaus in care sa iti faci in gand o mica schema a drumurilor deja efectuate si vei constata trendul pe care il urmeaza subconstientul tau si iti vei da seama daca rutele, peisajul, trenurile sau tu esti vinovat ca nu ajungi la destinatie.

Bon voyage!

Bumerang

Da..dupa cum ma si asteptam...spune-i fricii pe nume si ea nu doar te va bantui, urmari, persecuta, alerga prin disperarea vietii...ci te va si ajunge din urma, te va lovi, te va pune la pamant si va rade de tine...desi din punctul meu de vedere it's not funny...

E ...de asteptat...dupa atatea intamplari asemanatoare, parca nimic nu ma mai surpinde prin efect ci prin rapiditate, momentul aparitiei, si gradul de siguranta pe care il am...in fine, am ajuns sa cred ceea ce spune o buna prietena: "totul se intampla cu un scop!"...asta chiar daca ma intreb : "care?"...care este scopul atat de nobil care necesita o atat de mare zdruncinare sau cel putin deranj...pentru ca sunt situatii cand nu e atat de dureros sa iti infrunti frica cat deranjul emotional pe care ti-l provoaca...

Asta este momentul cand iti doresti sa treaca timpul cat mai repede, sa apara sansa sa iti mai infrunti frica pentru ca acum sensul de mers al lucrurilor se schimba si tu alergi spre ceva si nu de ceva...acum ai senzatia ca stii totul, ca frica ai spulberat...FALS!...si astfel viata devine precum un test student de la statistica...inaintea caruia intuiesti raspunsul dar nu ai curaj sa accepti si devii Toma Necredinciosul....

Ideea finala a acestui articol este ca tot raul este inspre bine, pentru ca orice esec te face sa apreciezi mai mult urmatoarele intamplari pozitive, asta in asteptarea neprevazutului....totul e relativ, asa ca de ce sa nu traim mereu cu speranta de mai bine si cu amintirile trecutului inchise intr-un cufar pierdut in adancul subconstientului...

Teama...

In momente de teama de a ma exprima pentru a nu fi prost interpretata...stau si ma gandesc...de ce anume imi e teama sa ma exprim...si dupa cateva minute realizez...teama de ridicol si-a facut aparitia...

In ce sens?....este simplu...mereu ca avem senzatia ca ne merge bine in viata sau cel putin avem iluzia optica a acestui fapt si daca nu suntem laudarosi...tindem sa nu ne aventuram sa afirmam :"Ma...mie imi merge super bine!"...de ce?..e lesne de inteles ca trebuie sa existe doua variante....ori asteptarile noastre sunt acoperite...dar ne este teama de un esec ulterior...ori...asteptarile noastre sunt partial indeplinite iar perioada anterioara nu a fost stralucita si in comparatie...avem senzatia ca am apucat pe Dumnezeu de un picior...oricum ar fi ...se manifesta aceeasi teama de ridicol ...

In primul caz este clar ca laudarosii sunt tinta glumelor de prost gust in cazul in care isi pierd obiectul laudei...dar in al-2-lea caz...totul se pastreaza la nivel de idei...adica lumea nu iti va spune niciodata :"Mai nefericitule...ceea ce traiesti tu este o iluzie!"...sau..."Mai stai sa mai traiesti macar 2 luni de fericire ca sa vezi daca este adevarat sau doar ai tu senzatia de prea mult bine!"...nu...lumea te va lasa ori sa cazi in ridicol...ori sa respecti prima alternativa...

Exprima-te dar fa-o cu cap!

Pentru a evita eventuale caderi in ridicol este recomandat sa combinati ambele metode cu sau fara sfatul medicului...

Sweet november..

Mergand singura pe drumul garii (in Hunedoara)...inaintea unei furtuni...am cazut pe ganduri: "oare cum de nu am rupt niciodata un minut, doua, sa admir toamna?"..da...probabil suna stupid...melancolic...dar ceea ce se desfasura in fata mea ma facea parca sa prind aripi.. eram precum frunzele care se lasau laganate de vantul caldut si involburat de furtuna ce avea sa vina... dar fara nici o intentie de a ma desparti de scopul meu:.. de a ajunge acasa pentru a-mi vedea persoanele dragi...

De aceasta data orasul parca era altul... sau poate eu eram cea schimbata... totul parea pustiu... distantele parca erau mai mari... asteptarile mai mici...dar nimic nu parea sa ma deranjeze... eram acasa!

Toata perioada pe care am petrecut-o acasa.. pretutindeni am fost insotita de dulcea, calduta, si mangaietoarea adiere de toamna...totul e magic... doar timpul inca se incapatana sa imi dea batai de cap... planurile mele alunecand unul cate unul ca cerneala de pe foaia inmuiata in vin dulce...

P.S.

Probabil ca ideile din noile articole vor fi amestecate... dar in perioada in care nu am mai scris s-au produs schimbari care mi-au dat mult prea multe subiecte de scris...dar pe care nu le-am asternut in blog din cauza incapatanarii mele...

And...I'm back...

O revenire in forta sau nu..ramane de vazut..dar ce este clar este faptul ca obisnuita de a scrie, de a ma exprima prin metafore, sunt mai puternice decat imatura mea decizie de a renunta la ceva ce ma ajuta sa imi descarc supararile si in acelasi timp imi da curaj sa merg mai departe...

Cand simteam ca totul se spulbera ca stratul fin de zapada sub talpile neiertatoare ale vietii si indeciziei... iata ca nu totul este pierdut...si imi fac putin timp sa ascult sunete simple ca cele ale frunzelor care cu indarjire se tin de ramurile copacilor care se pleaca la pamant in bataia vantului tomnatic... sunetul vioi al unei bratari in amestec cu scartaitul subtire al tigarii ce se stinge de podeaua rece a scrumierei avide de caldura.... si ma gandesc.... metafore...iar...?... dar pana cand...si iata raspunsul..:

Pana la ultima idee!!!

In ultima vreme am realizat ca toate schimbarile aparute in viata mea...nu erau adresate mie...ci modului in care ar trebui sa ma ghidez in viata...si astfel totul s-a transformat dintr-o avalansa a consecintelor nefaste...intr-un rau al acomodarilor...si astfel devin o piatra lucitoare in apa rece...care nu ma mai clinteste...ci doar imi mangaie umerii goi si imi domoleste formele...

Totul pare luat dintr-o carte...si ce e drept...toate romanele au cam acelasi light-motiv...dar pana la urmatorul colaps...trec la meditarea aspura operelor de arta...care la fiecare privire redau alte imagini, idei, convingeri, certitudini si asteptari...

Am revenit!

It's not goodbye..it's just...see you later...

In timp ce redactam ultimele articole am inceput sa ma gandesc tot mai mult la alegerile din ultima vreme...la balanta dintre castiguri si pierderi...si am realizat ...oare asta este ceea ce imi doresc...si daca nu...de ce nu am cercetat mai devreme lucrurile acestea...de ce am ocupat ferestrele libere cu lucruri atat de simpliste...asteptam?...ce anume?... recunostinta?... intelegere?... sfaturi...?de la cine?..de ce?...

M-am tot gandit cum sa fie aceasta ultima postare...si am hotarat...fara prea mult tam-tam...renunt sa mai scriu...cel putin o perioada de timp ...pana cand lucrurile vor deveni mai clare...mai sigure ...mai realiste...multumesc celor care mi-au urmarit sau citit blogul..celor care au crezut ca este o pierdere de timp si celor care au crezut ca este o arta sau o metoda practica de a-mi exprima sentimentele in mod constructiv....

Ramas bun!...

Lumea...organism in cautarea adevarului

La inceput presupun ca toti am luat viata oarecum in ras...si am incercat sa evadam din rutina zilnica prin ...chiulul de la scoala sa zice...prin...motive "intemeiate" de a nu efectua sarcinile casnice stabilite de parinti...probabil ca am dorit sa devenit design-eri peste noapte prin modificari la hainele atat de dragi mamelor...chestii simple...care sigur nu au facut rau nimanui si care ne-am facut sa ne simtim....liberi?oare?...in fine...

Indiferent de gradul de constientizare...de maturizare...de asumare a unor responsabilitati..mereu parca simtim o forta nevazuta...care suntem siguri ca ne va scoate din bucluc atunci cand avem nevoie...unii poate se gandesc la mama..altii la tata...in fine...cu timpul...am realizat...

Ce anume?....ca nu mereu avem cum sa apelam la cei dragi penrtu un cuvant cald si ca viata este mereu pregatita sa te atace...si ghici ce?!..din mai multe parti...in fine e ce de retinut este faptul ca viata nu ne asteapta cu portile, bratele deschise…noi trebuie sa avem mintea , vointa necesara, resursele si indarjirea de a face alegerile potrivite la momentele potrivite in conditii stricte de prudenta....si mereu trebuie sa fim capabili de a construi un pod peste goapa care nu ne-a inghitit…pentru ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici....

Lumea este un organism in cautarea adevarului...suntem cautatori de sens …cautatori ai motivului de a exista...

Something about boys and girls...

Se spune ca fetele si baietii sunt diferiti in diferite aspecte...fara a mai aminti de cele fizice...dar totusi....cand vine vorba de fericire...dragoste...implinire...finante...toti avem aceasi dorinta...acelasi avant ... dar ce se intampla in cazuri opuse...saracie... neimplinire ...ura...nefericire...despartire... e simplu... SUNTEM FOARTE DIFERITI!

Daca pentru baieti...lipsa sau prezenta finantelor inseamna acelasi lucru (hai sa-i ...."tragem" o betie!"), pentru fete ...lipsa banilor...inseamna un nou motiv de a se cumintii, de a fi mai atente la silueta, de a strange cureaua, renuntand la bluza dupa care oftau de 1 saptamana... iar prezenta lor ..inseamna evadare in paradis...

Daca pentru baieti nu exista ura decat prietenie...in cazul fetelor este cu totul altceva....iar doar legea junglei tine pro tv-ul departe...

Nefericire?...la baieti..?nu!...ei...ei sunt si cu ganduri negre...fericiti!...fetele?..fetele mereu parca gasesc cate un sens, o idee care poate deveni chinul unei nopti albe...

Despartiri si noi etape...?Clar!...Baietii trec cu vederea...prefera sa arda ultimele ruine ale dragostei...ce pare pentru ei o afacere neprofitabila...in timp ce fetele incearca pana la stingerea dragostei sau sperantei....Dar baietii sunt cei care incep alte etape mult mai repede...uitand "durerea"in bratele altcuiva..in timp ce fetele prefera sa treaca la noi etape urmand pasi bine determinati...pentru ca noi suntem constiente ca nicio alta etapa nu poate sa inceapa daca nu stergem totul cu buretele,…precum un nou machiaj care nu poate fi facut peste cel vechi…nu putem sterge cate putin din vechiul machiaj pentru a-l inlocui treptat cu cel nou…pentru un nou machiaj reusit este nevoie sa stergem pe cel vechi sa-l stregem cu demachiant…sa stergem locul cu lotiune tonica , sa hidratam, sa pregatim si apoi sa incepem sa facem noul machiaj…

Stand si gandindu-me serios...mi-ar placea sa simt ca un baiat si sa ma port ca o fata....dar cum cele doua nu merg mana-n mana...ma prefac ...nu vad diferente...zambesc...si sper!

Fara voce...sau ...sunetul linistii

Inceputul noului an universitar ma surprinde parca fara voce...fara a putea protesta in fata nedreptatilor...fara a-mi putea expune punctul de vedere in fata unora din cauza temerilor...fara a putea lua viata de guler ca alta data...fara a ma putea opune in fata unor schimbari inutile...fara a spune "nu!", amintirilor dureroase si noilor sentimente de prea bine..

Simt ideile, vocea, strigatul pierzandu-se ca un ecou rece intr-o pestera uitata, freamatul suspinelor mute, inabusindu-se ca sunetul batailor de aripi al pasarilor calatoare...

Ce se intampla? De ce vocea mea nu mai are putere? De ce indrazneala m-a parasit lasand loc doar gandurilor ce par sa ma afunde in liniste?

Sfaturi din oglinda...

Ce se intampla in fiecare dimineata cand ne uitam in oglinda?...e clar...mereu gasim un prieten care va intelege perfect prin ce treceti...adica ...in cazul in care ati avut o noapte "groaznic"de alba sau un cosmar sta si se uita la voi cu aceeasi tristete, oboseala sau dezgust pe care il simtiti si voi...iar daca tocmai ati avut o noapte linistita, cu vise frumoase...parca va imbie sa mai va puneti un pic la somnik..poate-poate cu putin noroc prindeti visul din urma sa vedeti finalul...

Dar intrebarea mea este:"Ce se inatmpla daca "prietenul din oglinda nu mai este in asentimentul vostru?"....daca nu stiti va spun eu ...daca simtiti ca nu mai prea are rost sa mancati sau macar sa va uitati la televizor...prin magia incapatanarii..prietenul din oglinda parca te ia de guler de scutura...iti da cu apa pe fata doar-doar te trezesti la realitate...si la fel de confuz ca si tine iti spune ca sunt lucruri mai importante pe lume decat o infrangere desi nici el nu stie sa-ti exemplifice...dupa care iti recomanda sincer o terapie cu muzica ta preferata...ce e mai bun pentru suflet decat melodiile care iti trezesc toate simturile...iti amesteca gandurile si apoi te lasa sa plutesti pe ritmuri mult adorate...

Si apoi cand se termina playlist-ul...si iti dai seama ca nu ai dat pe repeat...parca un sentiment de furie te cuprinde si te duci sa-ti dai cu putina apa pe fata iar atunci cand te uiti in oglinda ..chipul prietenului tau iti zambeste...scop indeplinit!..ai alungat (macar pentru ceva timp) gandurile care pusesera stapanire pe tine...realizezi, ii multumesti prietenului din oglinda cu un suras si apoi realizezi...persoana din oglinda este forta, curajul , increderea, incapatanarea si determinarea ta...

Probabil acum realizez de ce am atata "inspiratie"....

Calator intr-o lume pierduta...spre un nou inceput...

Calator pe drumuri cunoscute, de mult batute...dar cu o noua speranta...si anume aceea de a o luat de la bun inceput si de a face lucrurile asa cum trebuie...hhhhhhhh..probabil va ganditi la ce ma refer...in fine ..inca sunt sub influenta articolului anterior...ideea este ca acest articol a pornit de la calatoria de azi spre Timisoara...calatorie care m-a facut sa recapat ceea nu de mult am pierdut...increderea...siguranta...si locul meu in autocar...Dupa cateva ore grele pe autocar...si-au facut loc cateva ore grele in fata caminului...in speranta ca ma voi caza ...dar la noi la romani, ca la nimeni altii...dar nu ma pot plange pentru ca dupa doar 6 ore de stat in frig...am avut decizia in maini :"Ce camera sa-mi aleg?"...dupa lungi framantari de vreo 2 minute..am ales...altceva decat anul trecut ...alt etaj...alt pat...alt dulap...alta panorama...

Ce este curios este faptul ca atat timp cat am stat la coada infernala din fata caminului toata lumea se intreba: "Oare de ce inaintam asa de greu?"si imediat mi-a venit in minte urmatoarea chestie: "oare chiar nu stim ce se intampla?" ...era clar toti ne "minteam" ca sa mai treaca timpul...:ba ca nu merge computerul administartorului...ba ca trebuie instalat nu stiu ce...ba ca nu merge net-ul...dar cand colo..totul era asa cum ne imaginam toti:afisul bold-uit de la intrare "Nu utilizati pile" era doar o amagire...

In fine...ultima aventura dupa alegerea camerei a fost aceea a intoarcerii aksa...asta fara siguranta existentei unui tren...unui tamvai capabil sa ma duca la timp la gara...si fara speranta existentei unui autocar Deva-Hunedoara la o ora asa de tarzie... dar dupa toate intamplarile... vestile... discutiile...ce mai conta daca ajungeam in gara la Chitila de unde luam trenul spre Scaietii din Vale si apoi un autocar spre Lungesti-Sculeni?...Cam asa arata inceputul unui nou an universitar...cu debandada in camine, cu studenti care au inceput numaratoarea inversa pana la vacanta mare....si cu o siguranta de deja-vu sentimental...

Bafta tuturor!

Moment de...nici nu stiu ce....poate de zbor la joasa altitudine...

Toate alegerile in viata sunt ca un joc de alba-neagra...si toti ne aventuram spre"castig"...castigul fiind plasmuirea unui final perfect...dar de fiecare data exista un factor perturbator care modifica totul...poate e vorba de noroc...pentru ca uneori facem tot posibilul ca planurile nostre sa se indeplineasca dar ...."soarta!"...cum spune romanul resemnat...

Resemnat?...oare?...ma intreb ...exista resemnare...daca da...atunci de ce mereu ne incapatanam sa ne intoarcem la visurile noastre...si sa pariem mereu ...mereu...fara rezultat...pentru ca asa suntem noi unuii?...ne dorim ceva si face tot posibilul sa ne incadram in planuri?...

In fine...parca o pierdere ne da puterea sa incercam inca o data si si inca o data...chit ca ramanem fara substanta...mereu un nou inceput e ca o incercare diabolica te a te autodistruge...pentru ca vorba aceea..deja stii ca totul e inutil...si apoi...de ce nu avem curaj sa incepem un alt tip de joc?...poate ca ruleta cu castig minim ar fi mai buna....in acest fel...orice alegere ai face ...castigi ceva....dar poate ca o pierdere e binevenita...nu?

Clar e un singur lucru...poate iau lucrurile prea in serios...poate ca am asteptari prea mari...si nu tin cont de faptul ca in orice"joc"...nu esti singur...si ma intreb daca e asa...de ce simt ca sunt singura?...si acum realizez....game over?but why for me?what have I done wrong?...probabil ca inca nu stiu bine "instructiunile" vietii...

Horoscop, destin, merit...rasfoind albumul vietii...

Fiecare are o anumita viata si ma intreb ...in functie de ce anume?...in functie de cat se straduieste?...in functie de ce anume primeste?...in functie de destin?...si apoi ma intreb...exista asa ceva? si daca nu exista..de ce toate planurile se incapataneaza sa prinda contur pentru ca mai apoi sa se destrame unul cate unul ca nisipul in bataia vantului?

Dragoste, bani, cariera, aspiratii, relatii si prietenii...toate sunt pagini de album ale unui absolvent care trece toate testele vietii...fiecare materie depinzand de alta...si astfel imi dau seama cum o pagina lipsa din albumul meu sterge toate paginile care se rasfoiesc de la sine...Noaptea care pentru un om obosit inseamna cateva minute, pentru un om prins in curiozitatile vietii inseamna un prieten de nadejde, un confident si un dusman iar tacerea paginilor apasa balanta rezultatului si efortului depus de fiecare si astfel deciziile luate in pripa schimba ziua, noapte, speranta, omul...

360 grade de dezamagire...

E ciudat modul in care viata pare ca se joaca cu planurile tale, cu fericirea si linistea...acum esti vesel, sigur pe tine si linistit...in minutul urmator totul devine antonim si simti ca te scufunzi in prapastia nesigurantei...tristetii si nelinistii...si te intrebi: cum sa fiu optimist?

Lucrurile marunte care alta data iti dadeau increderea de care aveai nevoie pentru a fi increzator in propriile puteri...sunt cele care acum te fac sa devii mai pesimist ca niciodata...sa simti ca pierzi totul si mai grav...ca esti dispus sa renunti la tot cu pretul redobandirii linistii..


Zilele calde de vara se pare ca au de gand sa indulceasca doar vietile unora...acelora care indiferent de anotimp au o privire luminoasa..dar nimeni nu este vinovat de imprevizibil...pentru ca unii sunt dispusi sa se conformeze in fata zilelelor si norocului schimbator...iar altii indiferent de situatie ...ne incapatanam sa luptam sa schimbam...ceva ce nu poate fi schimbat..asa..doar de dragul de a lupta..de a ne simti eroi..chiar daca acest lucru ne seaca de putere si lasa cele mai adanci urme ale dezamagirii si pesimismului...

LA MULTI ANI MAMI !

Ce-i spui cuiva care a fost parte esentiala a lumii tale, cineva care te-a luat de mana cand erai mica si te-a ajutat si ti-a aratat calea?

Ce-i spui cuiva care a stat langa tine si te-a ajutat sa cresti oferindu-ti dragoste, putere si sprijin pentru a deveni persoana care esti astazi?Ce-i spui pentru a o instiinta ca e cea mai buna dintre toate si ca speri ca i-ai mostenit macar o parte din intelepciunea si puterea ei?


Ce cuvinte ai folosi daca ai avea ocazia?Poate ai spune doar "La multi ani mama, te iubesc!" sperand ca va intelege... Mama mereu vei insemna enorm pentru mine. Fie ca toate dorintele sa ti se indeplineasca!

Sfarsit de sesiune...inceput de vacanta?

Duminica...ultima zi de sesiune...o zi plina de emotii...grija...si neincredere in ultimele forte...in fine...a trecut...azi este deja miercuri...vacanta oficial a inceput pentru mine de 2 zile...dar oboseala nu vrea sa ma abandoneze...ea este cea care ma face sa stau treaza pana la ora asta...si sa ma simt "inspirata" incat sa ma apuc sa scriu acest articol...se pare ca pentru mine ...vacanta inca nu a venit....Sesiunea a doua este cea care m-a facut sa fiu mai ingrijorata decat prima...pentru ca toate materiile au fost noutate...in fine poate ca asa a fost mai bine...pentru ca astfel am putut sa-mi aleg oarecum mai usor specializare de an II...Rezultatele sesiunii...mai bune ca cele din primul semestru...

Treptat...cu fiecare rand simt cum pleoapele grele incep sa-mi acopere ochii...se pare ca a parut vestitul mos Ene si cu el si liniste...odihna si.....vacanta!!!Vacanta placuta tuturor si ...bafta celor cu licenta si ...restante....

Momente de calm...dupa furtuna...

Sesiune...sesiunea a fost (pot spune pentru ca ma am doar un examen)...precum vremea capricioasa a unei veri toride...Inca de la inceput cheful era pe duca...vara + dor de plaja + caldura insuportabila...se intelege de ce...iar apoi treptat au urmat zile de "furtuna"...cand simteam ca timpul nu are rabdare cu mine...ca "picura" cu dezamagiri si mici dispute...si ca "terenul" larg al cunostintei imi fuge de sub picioare...ajungand sa ma afund in "marea" oboselii si durerilor de cap...

Fiecare zi de "potop" era urmata mai apoi de o bine-meritata seara sau dupa amiaza (dupa caz ), plina de acorduri dulci de muzica "de razbunare" :))...toate acestea fiind precum primele raze de soare care mangaie pamantul dupa o lunga iarna aspra...Momentele de liniste sunt combinate cu gandul unei noi furtuni care inevitabil...se apropie...

Probabil ca sesiunea nu ar fi fost asa de "condimentata" daca totul ar fi fost in limita normalului...dar cum "oferta" de viata linistita este rigida si limitata in comparatie cu cererea..nu ne ramane decat sa luptam...sa facem fata...si apoi sa ne cerem recompensa...la vara... (p.s. cel putin din ultimul paragraf...se intelege la ce am avut azi examen.. :)) )

Intr-o "pauza" de sesiune...moment de optimism..

Stand in pat...ascultand muzica..tipic...invatand pentru urmatorul examen..am ajuns sa realizez..viata nu-i asa de grea..ca nu ar trebui sa reprezinte o lupta pentru nimeni..sau un obstacol...viata doar e!..atat ..in rest ...faptul ca uneori (la unii mai des, la altii mai rar si la un procent foarte mic de oameni niciodata), nu ne merge tocmai bine nu inseamna ca avem o viata care nu "ne vrea":))...ideea e ca unii dintre noi...prin natura noastra punem la suflet unele lucruri care pur si simplu nu merita...acordam atentie si avem incredere in persoane care...nici nu merita amintite...in fine...sa revin la faptul ca viata e asa cum ne-o facem noi in mod constient sau nu....

De exemplu unii o fac oarecum constient..le place sa-si planga de mila si nu isi dau seama ca nu fac altceva decat sa se demoralizeze singuri si sa se afunde intr-o prapastie din ce in ce tot mai adanc...si...trebuie sa recunosc ca si eu eram candva asa...pana cand am realizat ca mai mult rau imi fac...e drept si acum...in momentul in care mi se intampla ceva nasol ma consum...dar imi trece ceva mai repede ..pentru ca viata nu face pauza sa ma plang eu...Altii o fac inconstient...isi forteaza viata prin tot felul de decizii...nu cred ca este cineva care nu a stat macar o data sa se gandeasca in felul urmator..."sa fac asa sau....asa...?..da!...cred ca asa o sa fie bine...pentru ca...vorba aia am luat in calcul si viitorul...si...da...asa ...asa-i bine!"...ajungand la concluzii care sunt bune ...la suprafata...si intr-un final isi da seama ca putea sa actioneze direct, dupa instinct si rezultatul ar fi fost tot acelasi sau chiar mai bun...


In final...nu va plangeti de mila ...traiti!...nu va faceti planuri cu privire la viitor ..pentru ca viitorul nu ia in seama planurile voastre...:)

Pe ultima suta de metrii inainte de sesiune..

Precum prima data..inainte de sesiune..un val de teste, colocvii si altele se napustesc asupra noastra si devenim din ce in ce tot mai dificil de inteles si satifacut in acelasi timp...

Pentru unii aceasta este perioada in care isi programeaza ce restante "sa-si lase" pe toamna..sau daca trec anu' numarandu-si creditele unu' cate unu'...iar altii care sunt preocupati cu alte probleme existentiale...se intreaba cam asa:"Cand au incetat lucrurile rele sa se reduca la "Mami!Marian mi-a furat lopatica?"...si au devenit lucruri mult mai grave, neintelegeri, proaste idei exprimate in momente rele?""Cand am incetat sa imi doresc sa-mi doresc sa-l tachinez pe X ca sa ma remarce...si am inceput sa lupt sa nu fiu prost inteleasa..de dragul ca X sa ma placa?""Cand am incetat sa ma laud cu jucariile noi ca sa starnesc invidie..si am inceput sa arat lumii de ceea ce sunt capabila pentru a fi remarcata si admirata?""Cand a incetat sa ma rascoleasca gandul ca vreau sa-mi traiesc viata treptat, in ritmul ei...si am inceput sa imi doresc sa nu treaca o zi fara sa simt ca traiesc cu adevarat?""Cand am incetat sa imi doresc sa imi dea mami bani sa-mi iau o rochita noua...si am inceput sa imi doresc sa gasesc mijloace prin care sa-mi maresc bugetul pentru un eventual eveniment?""Cand am incetat sa imi doresc sa fiu privita de toti baietii in schimbul privirii doar unuia?""Cand am renuntat la obiceiul de a fugi in bratele mamei in momentele grele, lasandu-ma prada lacrimilor care imi inundau obrajii..si am devenit mai puternica incat sa-mi ascund ranile, furia, nemultumirile?"


Raspuns: de cand am invatat ca in viata grijile, problemele, viitorul meu nu se afla in mainile altora!

Sunt un cactus!

Cred ca mereu mi-am imaginat cat de romantic ar fi ca iubitul meu sa ma compare cu o floare...cu o plapanda, gingasa, suava floare...mereu mi-am imaginat ca ar putea sa aleaga o orhidee sau de ce nu ...un trandafir albastru...in fine...dupa lungi "framantari"am ajuns la o concluzie...sunt un cactus!...

O floare atat de puternica in conditii vitrege dar atat de sensibila la primele raze de soare...la putinii picuri de apa clara si la o vorba buna...asa sunt eu...chiar si in conditii mai putin bune imi traiesc viata cu resemnare si cu increderea aparitiei soarelui in viata mea intr-o zi...aparitiei cuvantului bun, mangaierii sincere si alinarii calde...

Desi cu tepisorii mereu pregatiti de aparare...la simpla aparitie a iubirii,caldurii umane sincere sunt gata sa infloresc in cele mai neasteptate moduri, culori...iar fiecare inflorire ma face sa am incredere mai mare...sa rezist mai bine la conditiile austere ale lumii contemporane...

Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.

Ce poate fi mai frumos decat sa iti faci planuri care sa ti se indeplineasca?R: Sa vezi cum planurile tale sufera transformari parca gandite in amanunt...schimbari care iti fac visurile marete...indraznete...si apoi...prin miracol...se implinesc!Asta reprezinta pentru mine viata in momentul acesta : ceva ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.
Treptat ..ca daca era prea dintr-o data era prea fumos...viata mi-a aratat si fata ei luminoasa..fata pe care nu o vedeam in bezna dezamagirii..acesta este momentul in care chiar si lucrurile rele par a avea o latura pozitiva..
Trebuie sa recunosc faptul ca mereu am crezut ca lectiile vietii sunt mai aspre ...mai multe in copilarie..si ca devin din ce in ce mai rare spre varsta maturitatii...dar nu este asa...faptul ca ne-am obisnuit cu greutati si nu le mai percepem ca alta data nu inseamna ca ele nu sunt zilnic prezente in viata noastra..

Sarbatoarea Pastelui...

Sarbatoarea Pastelui...pot sa spun sincer ca este prima sarbatoare din acest an care ma face sa imi doresc sa fiu macar pentru cateva zile impacata in primul rand cu mine si apoi cu restul cunostintelor mele...asa ca propun cateva lucruri relativ simple :- sa uitam de intamplarile rele...- sa nu ne mai privim cu ura chiar daca ne-am ranit unii pe altii..- sa ne gandim mai des la lucrurile bune care ni s-au intamplat- sa le uitam pe cele rele...- sa incercam sa fim recunoscatori pentru lucrurile bune din viata noastra...- sa oferim zambete...- prietenie...intelegere...ganduri bune...sinceritate...dragoste...- sa fim alaturi de cei care cu adevarat conteaza...- sa privim viata intr-un mod pozitiv...
Asa ca nu-mi ramane altceva decat sa va urez ca : Sfintele Sarbatori sa va inunde sufletul de pace si credinta, sa va umple casa de lumina si sa va aduca mai aproape de cei dragi !

Fata din umbra...

Inca de mica...de cand ma stiu...mereu mi-am dorit sa am prieteni adevarati cu care sa ies in evidenta...prieteni pe care sa ma pot baza...prieteni in care sa am am incredere ca la o cearta...nu o sa caute metode de santaj sau razbunare...prieteni care sa stie sa ma asculte...care sa ma sustina neconditionat...alaturi de care sa fiu "in lumina reflectoarelor"..persoane alaturi de care sa ma simt in largul meu...

Am cautat...caut ...si o sa continui sa caut...Ceea ce este sigur este ca mereu am fost inconjurata de asa-zisi prieteni...care ma intelegeau...stiau sa ma asculte...stiau sa-mi fie alaturi doar atunci cand aveau un interes...dar dupa consumarea nevoii lor...erau atat de generosi incat impartaseau altora... ideiile..framantarile mele...(interesant ..se pare ca ...proverbele chiar sunt inspirate din situatii reale ("interesu' poarta fesu' ")...)

Mereu am incercat... in dorinta mea de a avea prieteni...sa..fiu pe placul tuturor..sa nu par prea nebunatica...dar nici sa nu par prea linistita...sa-i ajut pe totii sau cel putin pe cat mai multi..fara a cere nimic la schimb...in fine am uitat ca viata este o competitie...ca e lupta pentru supravietuire..si m-am facut prietena cu "dusmanu' "...

Dar in final...pot spune ca atat timp cat sunt impacata cu mine...am o familie de milioane...am un prieten care sa-mi fie alaturi mereu ...o foarte buna prietena...prefer sa raman fata din umbra...

Viata ca un ring II...

Viata ca un ring de dans...astfel...momentul inscrierii la facultate...il vad precum o confirmare de participare la un bal al transformarilor.

Fiecare zi este o noua melodie...fiecare decizie este acceptarea provocarii de a dansa...iar fiecare actiune este un dans...un dans alcatuit din miscari bine gandite si redate pentru un cat mai bun rezultat...

In aceasta viziune nu iti ramane decat sa te trezesti mereu cu un zambet pe buze,ascultand o voce draga,sa-ti incarci bateriile si sa pornesti spre o noua aventura,un nou dans...dar cel mai important...trebuie sa stii cum sa-i faci pe altii sa danseze pe ritmul tau...nu sa dansezi dupa cum canta altii...

Viata ca un ring I...

Viata ca un ring de box...astfel...momentul schimbarii vietii mele...reprezentat de plecarea la facultate...il vad precum confirmarea participarii la un meci..de box...sa zicem...

Fiecare zi este o noua lupta..fiecare decizie reprezinta constientizarea avantajelor sau castigurilor....si a dezavantajelor sau pierderilor...fiecare actiune inseamna indarjirea noastra de a ramane in picioare si de a dobori adversarul...iar fiecare miscare trebuie facuta tinand cont si de modul si viteza de reactie a celorlalti..

In aceasta viziune nu iti ramane decat sa te trezesti in fiecare dimineata cu gandul la cei dragi, la telurile tale si toate acestea te vor ajuta sa iti perfectionezi tactica de lupta si iti vor da putere sa te ridici cand incasezi loviturile vietii..

Prinsa....

Gandesc, filozofez, imi dau cu parerea, fac comparatii, metafore, joc teatru pentru a parea stapana pe mine, pentru a parea a fi o persoana puternica, de neinvins, schimbata,...ma amagesc...sunt prinsa!!

Sunt prinsa in timp, in spatiu, in corp, in conceptii, in idei si ganduri...sunt prinsa de imprejurari si circumstante...

Omul este facut sa fie liber in simtire si cugetare...

Prizionera parca fara scapare...

Gandirea, simtirea...ma fac sa imi doersc sa-mi traiesc viata la maxim asa cum mi-a fost dat...sa accept...sa uit...sa calculez raportul beneficii-pierderi...dar...memoria...ea...ea imi joaca feste..ma face sa cred ca exista motive pentru fiecare actiune trecuta....

Timpul...dusman vesnic in mod ironic...trece repede in timp ce sta...

Viata...un lung sir de intamplari asemanatoare care fac sa para prezentul, trecut si trecutul, viitor...cuvinte mari pentru un om...atat de...mic....

Viata ca un ring II...

Viata ca un ring de dans...astfel...momentul inscrierii la facultate...il vad precum o confirmare de participare la un bal al transformarilor.Fiecare zi este o noua melodie...fiecare decizie este acceptarea provocarii de a dansa...iar fiecare actiune este un dans...un dans alcatuit din miscari bine gandite si redate pentru un cat mai bun rezultat...In aceasta viziune nu iti ramane decat sa te trezesti mereu cu un zambet pe buze,ascultand o voce draga,sa-ti incarci bateriile si sa pornesti spre o noua aventura,un nou dans...dar cel mai important...trebuie sa stii cum sa-i faci pe altii sa danseze pe ritmul tau...nu sa dansezi dupa cum canta altii...

Viata ca un ring I...

Viata ca un ring de box...astfel...momentul schimbarii vietii mele...reprezentat de plecarea la facultate...il vad precum confirmarea participarii la un meci..de box...sa zicem...
Fiecare zi este o noua lupta..fiecare decizie reprezinta constientizarea avantajelor sau castigurilor....si a dezavantajelor sau pierderilor...fiecare actiune inseamna indarjirea noastra de a ramane in picioare si de a dobori adversarul...iar fiecare miscare trebuie facuta tinand cont si de modul si viteza de reactie a celorlalti..
In aceasta viziune nu iti ramane decat sa te trezesti in fiecare dimineata cu gandul la cei dragi, la telurile tale si toate acestea te vor ajuta sa iti perfectionezi tactica de lupta si iti vor da putere sa te ridici cand incasezi loviturile vietii..

Prinsa....

Gandesc, filozofez, imi dau cu parerea, fac comparatii, metafore, joc teatru pentru a parea stapana pe mine, pentru a parea a fi o persoana puternica, de neinvins, schimbata,...ma amagesc...sunt prinsa!!

Sunt prinsa in timp, in spatiu, in corp, in conceptii, in idei si ganduri...sunt prinsa de imprejurari si circumstante...Omul este facut sa fie liber in simtire si cugetare...Prizionera parca fara scapare...Gandirea, simtirea...ma fac sa imi doersc sa-mi traiesc viata la maxim asa cum mi-a fost dat...sa accept...sa uit...sa calculez raportul beneficii-pierderi...dar...memoria...ea...ea imi joaca feste..ma face sa cred ca exista motive pentru fiecare actiune trecuta....

Timpul...dusman vesnic in mod ironic...trece repede in timp ce sta...Viata...un lung sir de intamplari asemanatoare care fac sa para prezentul, trecut si trecutul, viitor...cuvinte mari pentru un om...atat de...mic....

Pentru a cunoaste fericirea...mai intai trebuie sa cunoastem nefericirea...

Stiu...suna revoltator...este ca si cum ai plati niste oale sparte inainte sa le spargi...dar daca e sa ne gandim mai bine...dupa ce platesti fericirea prin suferinta...viata va fi mai dulce..vei trai mai intens...te vei bucura mai mult...vei gusta mai mult din toate situatiile si vei simti ca esti in al 9 lea cer...nu stiu exact...doar imi imaginez....asa ca nu incercati doar pentru ca am zis eu si ca suna frumos..

Pentru a ne bucura de ipotetica fericire nu trebuie decat sa nu ne lasam batuti si mereu sa fim in cautare de mai bine...de mai frumos..de dragoste adevarata...de realitate...greseala cea mai mare ar fi sa credem ca traim o telenovela...ca dragostea se intoarce...ca dusmanii nu au alta treaba decat sa ne faca noua zile fripte...si ca undeva sus ii scrisa viata noastra...

Adevarul este ca destinul...viata...este ca o gara...in care pot trece mai multe trenuri (mai multe sanse de fericire)...care pot ramane acolo pe veci sau pot sa plece..daca impegatul de miscare asta hotaraste (adica TU)...Asa ca traieste fara ezitare...lasa-te purtat de val...pune dragostea in joc...acorda incredere...risca sa fi ranit...si ai incredere ca in fiecare rau ii si un bine...nu totul poate fi gri!

APARENTA VS. ESENTA

Si eu, la fel ca oricine...sunt vrand, nevrand o persoana duala...in interiorul careia se duce o lupta apriga intre aparenta si esenta...Daca ar fi sa ma intreb care sunt definitiile celor doi termeni..fara a apela la dictionar...as putea spune ca....esenta este caracterizata de acele aspecte, trairi, sentimente, calitati, defecte sau idealuri cu care ne-am nascut sau spre care in mod involuntar tindem...pe cand aparenta este data de acele sentimente, aspecte, calitati sau defecte pe care noi le etalam in diferite scopuri...sa aratam cat de puternici, hotarati, schimbati, buni sau smecheri suntem...toate astea pentru a ne simti mai bine in pielea noastra sau pentru a crea o alta imagine a noastra.
Daca multi se ascund in spatele aparentei pentru a fi mai grozavi pentru mine este primul mod de a-mi crea putere, incredere si autostima...eu nu vreau sa "scap" de esenta ...pentru ca asa cum am mai spus ...prefer sa lupt decat sa ma schimb!...Oamenii au senzatia ca cea care ii catalogheaza este aparenta...dar in realitate...esenta este cea care le va calauzimereu pasii...aparentele se schimba...esenta..niciodata...ascultati-va instinctele dar cu judecata!

The shape of my heart

Dragostea...basm...sau realitate?...In acest moment as spune cu siguranta....BASM,TELENOVELA...

Sunt constienta ca dragostea totusi exista dar mult prea departe de lista mea cu prioritati...dragostea este pentru mine un adversar de temut..cel mai viclean dintre toti...de ce spun asta...?..e simplu!..mai intai "iti citeste" gandurile...le pune in aplicare...iti intra pe sub piele...te face sa ai incredere...te vrajeste-ameteste....te face sa ai incredere nu doar in tine dar si in cei din jur...pentru ca apoi sa te tarasca prin cele mai adanci si fierbinti gropi ale iadului...

E drept...definitia anterioara are o nota puternica de subiectivitate...si traire interioara..dar trebuie sa recunoasteti ca am dreptate...desigur!..cei care au partener/a...vor spune ca nu este adevarat...dar trebuie sa fiti realisti...dragostea nu este asa cum ne-o ilustreaza basmele...telenovelele...nu spun ca nu avem dreptul sa aspiram la o dragoste "siropoasa"...dar aveti grija sa cumparati si o lamaie...pentru ca altfel efectul ar putea fi devastator...

La final pot spune celor sunt pe aceeasi idee cu mine... Bun venit in club!..iar celorlalti...bucurati-va cat mai este de unde....iar apoi dati un buzz pe mess :)

The shape of my heart

Dragostea...basm...sau realitate?...In acest moment as spune cu siguranta....BASM,TELENOVELA...
Sunt constienta ca dragostea totusi exista dar mult prea departe de lista mea cu prioritati...dragostea este pentru mine un adversar de temut..cel mai viclean dintre toti...de ce spun asta...?..e simplu!..mai intai "iti citeste" gandurile...le pune in aplicare...iti intra pe sub piele...te face sa ai incredere...te vrajeste-ameteste....te face sa ai incredere nu doar in tine dar si in cei din jur...pentru ca apoi sa te tarasca prin cele mai adanci si fierbinti gropi ale iadului...E drept...definitia anterioara are o nota puternica de subiectivitate...si traire interioara..dar trebuie sa recunoasteti ca am dreptate...desigur!..cei care au partener/a...vor spune ca nu este adevarat...dar trebuie sa fiti realisti...dragostea nu este asa cum ne-o ilustreaza basmele...telenovelele...nu spun ca nu avem dreptul sa aspiram la o dragoste "siropoasa"...dar aveti grija sa cumparati si o lamaie...pentru ca altfel efectul ar putea fi devastator...La final pot spune celor sunt pe aceeasi idee cu mine... Bun venit in club!..iar celorlalti...bucurati-va cat mai este de unde....iar apoi dati un buzz pe mess :)

The true color of life

Mereu m-am intrebat cum fac parintii mei sa se decurce in lumea asta rea?... plina de obligatii, de facturi si alte probleme?...cum au putut sa treaca peste atatea pierderi?...cum au putut sa inceapa atatea noi etape pline de necunoscut?,...cum au putut sa se resemneze?...cum pot sa gestioneze atatea lucruri fara sa le scape nimica?...oare cum pot sa fie asa de tari si sa infrunte atatea ziduri?si de fiecare data ma cuprindea o teama...oare eu o sa fiu in stare de asa ceva?...
Treptat...trecand prin diferite situatii dificile...lasandu-ma sa cad...mereu am aflat noi metode de a ma ridica...de a deveni mai tare...mai indiferenta si mai atenta in acelasi timp..si astfel m-am transformat intr-o persoana mult mai responsabila..care poate sa-si gestioneze banii, cheltuielile...si care este capabila sa decida ce este bine si rau...ce sa faca si de ce anume sa se fereasca.
Astfel...am ajuns la concluzia...ca nu are rost sa ne plangem de nereusite...de loviturile vietii si sa incercam sa privim viata din alt unghi...pentru ca tot raul este spre bine si fiecare experienta este o noua lectie de viata..o lectie care ne ajuta sa fim persoane independente si puternice asa cum sunt vesnicele noastre modele...PARINTII.

Puterea ta furnizata de surse "de incredere"..?

La unii ne place sa spunem ca nu ne pasa de ceea ce spun altii...ca daca este sa te iei dupa gura lumii te mananca lupii...iar altii tin cu sfintenie la ritualuri de evitare a comentariilor strainilor care se cred cu dreptul de a judeca pe altii...Care este adevarul...?
Este bine sa fie numele tau pe buzele tuturor?Cum bine spunea domnul profesor de finante...puterea unui om nu este direct proportionala cu banii pe care ii detine, ci cu modul in care acesta este perceput de cei din jur...daca cei care iti sunt in imediata apropiere te catalogheaza ca fiind o persoana puternica, importanta...asa esti...daca nu...ghinion!..trebuie sa mai lupti...
O alta ideea care sustine acest lucru este ca atunci cand esti pe buzele respectiv in barfele tuturor...inseamna ca reprezinti interes...eventual starnesti invidie..sau esti perceput ca fiind un pericol pentru cei din jur..si asta este foarte bine deoarece iti marcheaza puterea si calitatile pe care le detii... .
Puterea celor din jur nu se opreste aici...deoarece ei sunt cei care te impulsioneaza sa fi mai bun...cel mai bun...indiferent daca aceast impuls se materializeaza prin intermediul unor actiuni nocive sau prin simplul fapt ca valoarea celor din jur te determina sa iti doresti sa fi mai bun decat ei...

Amintirile lui 8 Martie...

Desi pare usor in urma..am ales sa redactez un articol despre 8 Martie..pentru ca nu-i asa baieti...ca este o zi importanta? :)OK..deci, articolul nu va fi impanzit de imagini cu femei cu flori sau distrandu-se in nu stiu ce bar de fitze... ci va cuprinde o scurta prezentare a itinerariului unei zile nemaipomenite...a unei zile aparent linistita dar plina de surpize, "de nou" ..

Daca as fi scris in dimineata zilei cu pricina..probabil ca ar fi avut o "nota" accentuata de pesimism...dar ziua de azi...9 Martie...imi da posibilitatea sa fiu mai optimista...dupa mult timp..in fine sa nu mai lungim povestea...daca dimineata nu promitea nimik...odata cu venirea orei 12 totul s-a schimbat la 360 de grade...iar sarbatoarea a inceput cu un schimb de cadouri si o iesire de milioane in oras cu mama..asa ca intre femei... :P...iar apoi..surpriza surprizelor...o plimbare la Cincis...unde am avut ocazia sa vad ceea ce nu am pretuit niciodata...imaginile surpinzatoare ale barajului intr-un apus tarziu...coborarea serpentinelor...desi suna ciudat... a fost ca un zbor: cu o adiere usoara a aerului care se strecura prin geamul usor deschis...cu muzica pe placul meu...cu un sentiment de "betie emotionala"...super...

Totul era minunat...dar se pare ca "timpul nu mai avea rabdare" :) si trecea parca mai repede decat ne-am fi asteptat...parca si ceasul era nedumerit de trecerea minutelor....In acelasi sentiment s-a incheiat seara....si in plus cu amintiri ce nu vor putea fi usor uitate...Multumesc "responsabililor" pentru o zi ca 08.03.2008...

Iata ca a venit semestrul al-II-lea...

Dupa sesiunea minunata...plina de surprize..placute si neplacute...dupa vacanta de 1 saptamana...in care nu ai avut timp nici sa te "tratezi" cu somn si liniste...iata ca a venit semestrul al-II-lea..un semestru care promite a da batai de cap mai grave decat cele de la inceputul anului.
E ceva normal sa incepi cu un oarecare avant si optimism...cu planuri marete..si mai ales cu speranta ca va trece repede.. :D...dar ceva "si mai normal" este sa ramai surprins...nemultumit..dar si intrigat de personalitatea profesorilor care te impulsioneaza spre a pune burta pe carte pentru ca .. "nimeni nu-i obligat sa termine facultatea!"... :(Prima impresie..?.."Clar! Tura asta am pus-o!"...dar daca e sa judecam la rece.. nu este ceva anormal ca un profesor ca un profesor sa ceara respect, sa invatam si sa mai trecem pe la orele lui..
Cum spuneam la inceput...trebuie sa incepem cu optimism...si ma gandesc..."Eu indeplinesc toate cerintele profesorilor...deci va fi un semestru de milioane!"

Proverbe in engleza...dragi mie...

** Sometimes you have to go away in order to come back.
** The heart don't listen the laws..
** Actions speak louder than words .....or..... we have to look for the facts, not words.
** Absence makes the heart grow fonder
** Don't judge me... 'cause you ain't me...
** Don't let for tommorow what do you can do today, let it for the day after tommorow or for the next week!
** Even the most beautiful rose has thorns.
** Every thing has it's beauty,but not everyone can see it..
** I am not what I am , not more nor less.
** If the life is harsh, then you have to be harsher than it.
** If you don't know me....don't judge me :)
** It's not enough to do your best. First you have to know what you're doing, THEN you have to do your best.
** Man learns all life,but he dies unlearned !!!
** Never say never
** Not all that glitters is gold.
** Women always worry about the things that men forget; men always worry about the things women remember
** Seduce my mind and you can have my body. Find my soul and I'm yours forever.
** He who laughs last,laughs best! But he who laughs first , sees the point"

Schimbari majore s-au preconizat si s-au intamplat...

E drept ca cineva mi-a spus intr-o zi cu soare "O sa te schimbi!"...iar eu nu am crezut..nu puteam admite ca un loc ma poate schimba...Probabil nu doar locul a vut efectul anticipat, ci si intamplarile ...lumea..trairile...dezamagirile si rezultatele bune...toate astea mi-au dat mai multa incredere in mine...mai multa putere de a fi mai selectiva.. pentru ca asa cum spune o buna prietena "Balta are peste!"
Daca inainte firea mea spune ca daca eu pot...de ce sa nu ajut si pe altul sa poata...indiferent daca asta periclita rezultatul meu...acum ...inconjurata de individualisti...mi-am dat seama ca nu toata lumea merita o sansa...si fiecare in fond si la urma urmei, fiecare este pe picioarele lui...pentru ca nimeni nu s-a nascut invatat.
Nu pot spune ca schimbarile m-au facut o persoana rea, individualista, aroganta sau dificila...dar sigur am devenit mai constienta de puterile mele...de cat valorez...sper doar ca cineva sa isi dea seama de eforturile mele si de ce nu...sa ma puna in valoare...daca nu intelegeti ultima fraza...tineti cont de faptul ca nici eu nu stiu exact la ce sa ma astept...:)

Amalgam de sentimente

Stiu...e drept...nu am mai adaugat nici un articol de mult timp...scuza....STRESIUNEA....:)Acesta este momentul in care iti cunosti cu adevarat prioritatile, colegii si cerintele profesorilor...acesta este momentul in care te afirmi sau dezamagesti....indiferent de situatie....castigi prieteni sau dusmani...
In aceasta perioada te simti presat de timp...spatiu...persoane...situatii...acum aflii cat de mult ai invatat...cat de mult ai "crescut"...e momentul provocarilor...urcarilor pe treptele inalte ale admiratiei...si caderi abrupte in ura ce se citeste in ochii "individiosilor" :))Probabil limbajul pe care l-am adoptat ma, ma face sa ma simt "mai" matura...mai "coapta"..."mai" studenta...ideea este ca in particular ...sesiunea este o perioada de asteptare...multa munca...multa cafea...stres...si pana acum...rezultate bune.
Bafta si voua!

La multi ani 2008!

Noapte de revelion...cea mai interesanta noapte de an nou din ultimii 4-5 ani...daca pana acum noi am avut invitati vecini la noi...iata ca roata s-a intors...iar acum am putut experimenta si eu ce inseamna sa faci un revelion in alta casa decat a ta.
Vecinii nostrii au fost la fel ca si noi o gazda buna iar de la intrare pana la distractie maxima a fost decat un singur pas...ce-i drept ca oboseala si-a spus cuvantul in cauzul meu si a trebui sa ma retrag mai repede...dar ceea ce a fost...a fost super.
De dimineata am avut ocazia sa fac "cunostinta" cu tortul...seara ne mai putan face fata... :) si mi-am sfatuit prietenii din lista de messenger sa nu caute tortul de vanilie cu fructe pentru ca se gaseste in frigiderul meu :))
Probabil ca suna imposibil dar noapte dintre trecerea anilor (si probabil felia de tort)...m-au facut sa ma gandesc la un proiect care imi parea imposibil de realizat si ascultand la televizor o melodie lacrimogena...mi-a venit o mare idee...iar apoi alta...si alta... acum intrebarea mea este....daca din prima zi am atatea idei si planuri...ce o sa fac cu restul de 364 de zile * cate idei voi avea pe zi?...cred ca imi va fi de mare folos agenda studenteasca...
Asa ca ...incep noul an cu multe idei si sperante...sper ca si tu, cititorul...sper sa ai un an nou imbelsugat!
La multi ani!