Candva, ...candva eram parca ceva mai inteleapta, am invatat, am repetat, acum sunt...rezervata...Nu am mai scris, nu am mai simtit, nu am mai dorit, nu am mai exprimat de foarte mult timp ceea ce simt sau mai bine spus ceea ce mi-e permis sa spun, fac sau simt.
Asa cum am mai simtit, ca sunt legata, nu am mai simtit...dar cine ma poate condamna? Sunt libera...dar sentimentele mele, gandurile sperantele...ele..cum ramane cu ele?... ele, cele care mereu ma tin ca un magnet alaturi de cei care exprima multe si nu simt nimic..alaturi de cei care simt dar nu stiu cum sa exprime.
..probabil ca inca totul graviteaza in jurul ideii de fericire, dragoste, intelegere nemarginite...
Ele nu exista, dar nenorocirea numita generic "speranta" ma alimenteaza...Adio Roxana optimista, adio Roxana negativista, bun venit Realitate.
