Cand simti ca fiecare zi este ca si cum ai imbratisa nisipul pe timp de furtuna, inseamna ca a venit timpul sa saruti marea, sa imbratisezi valurile, sa dezmierzi orizontul si sa pornesti spre alte decoruri mai mult sau mai putin naturale...poate suna poetic, poate suna melodios ...poate suna chiar hidos, dar consider ca este o metafora demna de luat in seama.Cliseu! Nu tot ceea ce pare si este, dar uneori chestii, lucruri, sentimente care nu par, care uneori intarzie sa isi faca simtita prezenta chiar exista...ce-i drept, nu e corect sa ne punem teluri in entitati utopice, dar hai sa dam aripi sperantei, hai sa mai luptam inca o data, cu speranta ca vom triumfa si poate asa va fi...
Totul pare anost, totul pare linistit, totul e inselator, poate e vremea mohorata vinovata dar nu tot ceea ce e scris reflecta trairi...iar trairile nu pot fi reflectate prin simple cuvinte....articol matur, articol serios, realizat intr-o perioada de cotitura cand viata imi da planurile peste cap si imi demonstreaza ca exista....exista coincidente, exista "indrogosteala" magica la care toata lumea suspina, exista aprecieri la locul de munca si la scoala, exista persoane bune, persoane frumoase...
Inca o data multumesc vietii pentru loviturile ei, dar si pentru momentele minunate pe care le traiesc acum, fie ca e vorba de cele care fac parte din zona personala, profesionala sau educationala....
