O clipa-ntr-o eprubeta pusa la pastrare..

Cum apa sfarma pietrele in calea ei, tot atat de bine o piatra poate schimba cursul unei ape involburate...Ia-ma, strange-ma, ridica-ma, avanta-ma, lasa-ma sa zbor i-ar atunci cand e nevoie adu-ma cu picioarele pe pamant, atinge-ma, alina-ma, fa-ma sa ma simt ca un fulg in palma ta....

Am nevoie de un "el" altfel, de o "eu" diferita si mai ales de un noi potrivit care sa imi aline gandul sumbru adus de vant uscat de vara, care sa imi invaluie treptat corpul ca o ploaie mocaneasca improprie anotimpului dar care sa ma aduca-n calendar.

Fa-ma sa uit de mine, respecta-mi principiile, asculta-mi sinceritatea cu minte larg deschisa, accepta-ma cu sufletul gol precum foaia alba nescrisa din fata poetului afundat in butoiul cu apa rece din fata casei, aflat in cautarea inspiratiei. Nu sunt buna, nu sunt rea, sunt eu, confuza, exigenta cu mine, directa cu tine, in cautari inca neabandonate pentru ca speranta se incapataneaza sa moara ultima...