La inceput presupun ca toti am luat viata oarecum in ras...si am incercat sa evadam din rutina zilnica prin ...chiulul de la scoala sa zice...prin...motive "intemeiate" de a nu efectua sarcinile casnice stabilite de parinti...probabil ca am dorit sa devenit design-eri peste noapte prin modificari la hainele atat de dragi mamelor...chestii simple...care sigur nu au facut rau nimanui si care ne-am facut sa ne simtim....liberi?oare?...in fine...
Indiferent de gradul de constientizare...de maturizare...de asumare a unor responsabilitati..mereu parca simtim o forta nevazuta...care suntem siguri ca ne va scoate din bucluc atunci cand avem nevoie...unii poate se gandesc la mama..altii la tata...in fine...cu timpul...am realizat...
Ce anume?....ca nu mereu avem cum sa apelam la cei dragi penrtu un cuvant cald si ca viata este mereu pregatita sa te atace...si ghici ce?!..din mai multe parti...in fine e ce de retinut este faptul ca viata nu ne asteapta cu portile, bratele deschise…noi trebuie sa avem mintea , vointa necesara, resursele si indarjirea de a face alegerile potrivite la momentele potrivite in conditii stricte de prudenta....si mereu trebuie sa fim capabili de a construi un pod peste goapa care nu ne-a inghitit…pentru ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici....
Lumea este un organism in cautarea adevarului...suntem cautatori de sens …cautatori ai motivului de a exista...
No comments:
Post a Comment