Inceputul noului an universitar ma surprinde parca fara voce...fara a putea protesta in fata nedreptatilor...fara a-mi putea expune punctul de vedere in fata unora din cauza temerilor...fara a putea lua viata de guler ca alta data...fara a ma putea opune in fata unor schimbari inutile...fara a spune "nu!", amintirilor dureroase si noilor sentimente de prea bine..
Simt ideile, vocea, strigatul pierzandu-se ca un ecou rece intr-o pestera uitata, freamatul suspinelor mute, inabusindu-se ca sunetul batailor de aripi al pasarilor calatoare...
Ce se intampla? De ce vocea mea nu mai are putere? De ce indrazneala m-a parasit lasand loc doar gandurilor ce par sa ma afunde in liniste?
No comments:
Post a Comment