When you have everything...what could you possibly desire?

Sunt clipe in care ne simtim ca simpli pioni pe o banala tabla de sah...si avem senzatia ca daca nu respectam regulile "jocului" putem sa fim scosi din "grafic"..dar viata nu se rezuma doar la invatarea, respectarea, urmarea unor pasi de mult parcursi, regulile sunt facute sa fie incalcate, sa putem fi proprii deschizatori de drumuri, cautatori de posibilitati, inventatori de povesti cu sau fara final fericit...

In asta consta viata, in a trece peste jarul necunoscutului si prin dulcea, racoroasa roua a implinirii...

Ce conteaza daca inveti daca nu ai noroc de subiecte tratate in cursuri...si iei nota mica...daca tu stii ceea ce esti instare...ce conteaza daca auzi cuvinte dure la adresa ta daca esti constient ca ele sunt spuse la nerv sau sunt spuse cu scop "lucrativ"...ce conteaza daca esti rapus,ranit de dragostea efemera, inselatoare, daca intr-un final ajungi in bratele care iti ofera caldura, mangaiere, alinare, siguranta...in mijlocul carora te simti ca o perla in scoica ce i-a dat viata in adanca pustietate a oceanului...

Conteaza!...conteaza sa stii sa rupi mituri, sa infrangi temerile, sa ajungi sa comunici cu subcostientul, sa-l invingi si sa iesi invingator din lupta cu demonii tai...si asa vei ajunge sa domini propria tabla de sah!

Joc unilateral..

In ziua de azi parca totul se reduce la sisteme, procese, fenomene, activitati independente, jocuri...si cum toate acestea au un moment initial, o desfasurare de forte, elemente sau evenimente, au si o finalitate...un momet usor de intuit si in acelasi timp nedorit...un soi de data scadenta in care se trage o linie imaginara si aflii ca indiferent cat de corect ai jucat, indiferent de "suma", efortul depus, de tacticile, metodele, cunostintele folosite...nu esti altceva decat un invins...un invins caruia tot ce ii ramane este sa se asocieze la un alt proiect, alt concept, alt drum...

Nimic nu se compara cu sentimentul de nesiguranta din momentul constatarii pierderii...cand apar o serie de intrebari imature care par sa iti aline gandurile bezmetice...:ce am gresit?nu am fost suficient de stapan pe mine?tacticile?ce anume?...si incerci sa dai vina pe tine...si asta e clar..aici e vina ta!..de ce nu cercetezi mediul?partenerii?de ce apelezi in primul rand la acordarea de circumstante atenuante celorlalti? e simplu...nu esti egoist!...nu stii ca faci parte dintr-un joc unilateral...unde aparentele sunt pe primul loc...si atunci ar trebui sa realizezi cat de false sunt procesele, fenomenele si cat de mult incalca altii regulile jocului...

Si cum fiinta umana este creata parca pentru a se asocia...ce mai buna asociere ar fi intre o persoana obisnuita sa incalce reguli si o persoana obisnuita sa lupte impotriva incalcarilor...dar nu in sensul atenuarii obisnuintelor, nivelarii credintelor sau modificarii firii...ci insensul practic, educativ, in sensul in care determina un soi de evolutie spre o mai buna intelegere a partilor antonime...pentru ca asa cum bine stim partile care se respring inevitabil vor fi atrase intr-un vartej al asemanarilor imposibile...

Pana la urmatoarul post...sunt in tratative procesuale...ma las cuprinsa fara regret de vartej...

Zumzet de albina-autocritica inaltatoare

Framantarile zilnice le percep ca un zumzet de albina ce cauta bezmetica drumul spre cunoasterea deplina a locurilor, a persoanelor, drumului spre casa...spre liniste, calm...si toate astea in cadrul unui dans ametitor repetat la nesfarsit...

E greu sa ai senzatia ca ai depasit ideea de repetare mecanica a miscarilor standard, ca de data asta vei iesi din linie, ca vei face diferenta, ca vei realiza altceva, ca de data asta nu te inseli, ca de data asta va fi altfel...cand locurile, ideile, panoramele sunt aceleasi, petalele florilor te deruteaza, mirosul te imbie, te atrage, te nauceste...dar apoi realizezi inselatoria...si te intrebi:"incotro?..de ce?..."si cauti raspuns in mediu, in tine...dar nimic...totul e mut...si te simti ca intr-o camera alba plina de lebede albe...

Apoi simti mirosul drag tie, dulce cald, si incerci sa iti cuibaresti sufletul in amintirea de mult pierduta, in speranta de care iti atarni destinul si stii ca vei ramane suspendat dar iti doresti, te lupti, nu renunti esti naiv!...iti place...te minti...si in mod bizar speri sa pierzi...pentru ca intr-un mod usor pervers te-ai obisnuit sa fi singur, sa iti plangi de mila, sa devii penibil!

Autocritica, cu toate lebedele din peisaj, cu dansul tau bizar spre hazard, cu toate cuvintele tale si ideile de neinteles,asta alegi...sa te afunzi pentru a rasari mai tanar, mai matur, mai vioi, mai dornic de viata si nu renunti!

Iar apoi...ajuns la un punct in care simti ca ai depasit nivelul normal de intelegere, de cunoastere umana...ce faci?...incepi sa te joci...si transformi cartile, volumele, in carti de joc...si incerci sa te afunzi in necunoastere, iti pui masca si te afisezi, mimezi, te ascunzi, devii copil cu suflet matur...dar ce conteaza?...sufletul nu se vede!...si merge!...te joci, te lasi invins fara ca cel ce castiga sa stie ca in realitate tu ai castigat pentru simplul fapt ca ai dus jocul pana la capat!

Fluturi in stomac...

Normal...va asteptati sa spun fraze de genul..."Iubirea este mai puternica decat timpul!","Indragostitilor, clipa le pare o eternitate!","Dragostea infrunta destinul si barierele timpului si spatiului"...va inselati...este putin cam aiurea sa spun idei preluate, deloc gandite, fraze ce suna frumos in urechile si sufletul unora care se simt gadilati de sentimente inaltatoare...dar nimic nu se reduce la dragoste...faptele buna sau rele nu le faci in numele dragostei le faci in numele egoismului sau altruismului(asta mai rar)...in viata nu te lasi la nivelul pamantului sau nu te inalti pe nebanuite culmi doar din lipsa sau de dragul iubirii...ci doar pentru ca asa simti tu...ca este momentul sa pari puternic in fata altora sau vrei sa pari vulnerabil(asta fara a lua in considerare persoanele care simt nevoia de a atrage atentia...situatie in care lucrurile sunt ceva mai complicate decat par)...

Dragostea nu se distribuie in mod diferit intre persoane in functie de varsta, sex, religie, convingeri sau alte criterii, dragostea este ceva ce exista in fiecare, ea ne determina sa fim intr-un fel sau in altul...iar apoi intervine taria de caracter, personalitatea si celelalte citerii de diferentiere intre oameni...

Ideea de fluturi in stomac este in mod ideatic considerata ca fiind un simptom al indragostirii...dar de fapt acei fluturasi dupa parerea mea sunt o reactie a ficarui om aflat in fata unor intamplari, persoane, situatii ce ii ridica semne de intrebare, intrigi, ce ii confera o stare de neliniste, curiozitate, teama de necunoscut...poate sunteti de aceeasi parere, poate nu...iar daca nu sunteti...ganditi-va la urmatorul aspect...de cate ori, in fata unui eveniment major,examen... nu ati avut un sentiment asemanator de fluturi in stomac?...un fel de teama de neprevazut...doar ca in acest caz parca era un fel de neliniste apasatoare(pentru ca stiati ca nu ati invatat:)))...iar in primul caz parca simtiti ca va inaltati de la fluturasii din stomac...pentru ca in acel moment va napadesc mintea, ganduri de bine,sperante,iluzii...

Poate spuneti ca nu stiu despre ce vorbesc, dar si eu iubesc si sunt iubita, dar astea nu ma impiedica sa imi tin fluturasii intr-o stare de amorteala fapt care imi place sa cred ca imi ofera o oarecare siguranta a duratei sentimentelor si in acelasi timp o garantei a minimizarii unei suferinte...pentru ca stim ca dragostea te inalta pana nu mai vezi panamtul iar apoi te afunda in adancul marii...Nu ma intelegeti gresit.. nu imi ascund sentimentele doar ca stiu sa le "gestionez"si las lucrurile sa vina de la sine, si nu ma las inselata de sentimente...(probabil ca sunr un fel de Toma)...

Indiferent care ar fi sentimentul conex trailor indragostitilor, nu ne putem plange, iar pentru catva "timp de fluturi in stomac" merita sa facem orice cu conditia inexistentei regretelor...asa ca as putea spune ca dragostea reprezinta recunoastrea propiului suflet intr-altul!

Sfat:Iubiti si lasati-va iubiti!

Un nou an...pro vs. contra

Un nou an, un nou debut, o noua provocare, noi teluri, noi sperante si multe pregatiri de lupta...pentru ca pam si cu "minunata" criza economica, valuri de "ieftiniri" una-alta...anul 2009 nu poate fi unul ce va trece de la sine fara nici un stres ci doar cu impliniri, belsug si intelegere...desi tind acum sa spun " Doamne, ce pesimista mai sunt...!"sa fim realisti.....Am sau nu dreptate?

In fine ...daca tot a venit vorba de provocare sa spunem ca asta este un lucru bun ce vine odata cu noul an...asta pentru persoanele carora le place sa lupte, sa caute, sa gaseasca, sa analizeze, sa razbata in viata...dar nu acelasi lucru il pot spune persoanele sedentare din punct de vedere al ambitiei...numai ca...2009 se prevede a fi un an mai spectaculos decât 2008, cu schimbări economice importante în primele luni şi mai multă linişte din punct de vedere politic...iar astrologii anunţă că în acest an va trebui să muncim dublu pentru a realiza ceva...asa ca osul la munca!

Cu mult elan...in cat mai multe directii (pana va dati seama in care sens vreti sa avansati)..cu o mare doza de naivitate va doresc an nou fericit, plin de bucurii, sanatate, intelegere si belsug!