Momente de calm...dupa furtuna...

Sesiune...sesiunea a fost (pot spune pentru ca ma am doar un examen)...precum vremea capricioasa a unei veri toride...Inca de la inceput cheful era pe duca...vara + dor de plaja + caldura insuportabila...se intelege de ce...iar apoi treptat au urmat zile de "furtuna"...cand simteam ca timpul nu are rabdare cu mine...ca "picura" cu dezamagiri si mici dispute...si ca "terenul" larg al cunostintei imi fuge de sub picioare...ajungand sa ma afund in "marea" oboselii si durerilor de cap...

Fiecare zi de "potop" era urmata mai apoi de o bine-meritata seara sau dupa amiaza (dupa caz ), plina de acorduri dulci de muzica "de razbunare" :))...toate acestea fiind precum primele raze de soare care mangaie pamantul dupa o lunga iarna aspra...Momentele de liniste sunt combinate cu gandul unei noi furtuni care inevitabil...se apropie...

Probabil ca sesiunea nu ar fi fost asa de "condimentata" daca totul ar fi fost in limita normalului...dar cum "oferta" de viata linistita este rigida si limitata in comparatie cu cererea..nu ne ramane decat sa luptam...sa facem fata...si apoi sa ne cerem recompensa...la vara... (p.s. cel putin din ultimul paragraf...se intelege la ce am avut azi examen.. :)) )

Intr-o "pauza" de sesiune...moment de optimism..

Stand in pat...ascultand muzica..tipic...invatand pentru urmatorul examen..am ajuns sa realizez..viata nu-i asa de grea..ca nu ar trebui sa reprezinte o lupta pentru nimeni..sau un obstacol...viata doar e!..atat ..in rest ...faptul ca uneori (la unii mai des, la altii mai rar si la un procent foarte mic de oameni niciodata), nu ne merge tocmai bine nu inseamna ca avem o viata care nu "ne vrea":))...ideea e ca unii dintre noi...prin natura noastra punem la suflet unele lucruri care pur si simplu nu merita...acordam atentie si avem incredere in persoane care...nici nu merita amintite...in fine...sa revin la faptul ca viata e asa cum ne-o facem noi in mod constient sau nu....

De exemplu unii o fac oarecum constient..le place sa-si planga de mila si nu isi dau seama ca nu fac altceva decat sa se demoralizeze singuri si sa se afunde intr-o prapastie din ce in ce tot mai adanc...si...trebuie sa recunosc ca si eu eram candva asa...pana cand am realizat ca mai mult rau imi fac...e drept si acum...in momentul in care mi se intampla ceva nasol ma consum...dar imi trece ceva mai repede ..pentru ca viata nu face pauza sa ma plang eu...Altii o fac inconstient...isi forteaza viata prin tot felul de decizii...nu cred ca este cineva care nu a stat macar o data sa se gandeasca in felul urmator..."sa fac asa sau....asa...?..da!...cred ca asa o sa fie bine...pentru ca...vorba aia am luat in calcul si viitorul...si...da...asa ...asa-i bine!"...ajungand la concluzii care sunt bune ...la suprafata...si intr-un final isi da seama ca putea sa actioneze direct, dupa instinct si rezultatul ar fi fost tot acelasi sau chiar mai bun...


In final...nu va plangeti de mila ...traiti!...nu va faceti planuri cu privire la viitor ..pentru ca viitorul nu ia in seama planurile voastre...:)