Sfaturi din oglinda...

Ce se intampla in fiecare dimineata cand ne uitam in oglinda?...e clar...mereu gasim un prieten care va intelege perfect prin ce treceti...adica ...in cazul in care ati avut o noapte "groaznic"de alba sau un cosmar sta si se uita la voi cu aceeasi tristete, oboseala sau dezgust pe care il simtiti si voi...iar daca tocmai ati avut o noapte linistita, cu vise frumoase...parca va imbie sa mai va puneti un pic la somnik..poate-poate cu putin noroc prindeti visul din urma sa vedeti finalul...

Dar intrebarea mea este:"Ce se inatmpla daca "prietenul din oglinda nu mai este in asentimentul vostru?"....daca nu stiti va spun eu ...daca simtiti ca nu mai prea are rost sa mancati sau macar sa va uitati la televizor...prin magia incapatanarii..prietenul din oglinda parca te ia de guler de scutura...iti da cu apa pe fata doar-doar te trezesti la realitate...si la fel de confuz ca si tine iti spune ca sunt lucruri mai importante pe lume decat o infrangere desi nici el nu stie sa-ti exemplifice...dupa care iti recomanda sincer o terapie cu muzica ta preferata...ce e mai bun pentru suflet decat melodiile care iti trezesc toate simturile...iti amesteca gandurile si apoi te lasa sa plutesti pe ritmuri mult adorate...

Si apoi cand se termina playlist-ul...si iti dai seama ca nu ai dat pe repeat...parca un sentiment de furie te cuprinde si te duci sa-ti dai cu putina apa pe fata iar atunci cand te uiti in oglinda ..chipul prietenului tau iti zambeste...scop indeplinit!..ai alungat (macar pentru ceva timp) gandurile care pusesera stapanire pe tine...realizezi, ii multumesti prietenului din oglinda cu un suras si apoi realizezi...persoana din oglinda este forta, curajul , increderea, incapatanarea si determinarea ta...

Probabil acum realizez de ce am atata "inspiratie"....

Calator intr-o lume pierduta...spre un nou inceput...

Calator pe drumuri cunoscute, de mult batute...dar cu o noua speranta...si anume aceea de a o luat de la bun inceput si de a face lucrurile asa cum trebuie...hhhhhhhh..probabil va ganditi la ce ma refer...in fine ..inca sunt sub influenta articolului anterior...ideea este ca acest articol a pornit de la calatoria de azi spre Timisoara...calatorie care m-a facut sa recapat ceea nu de mult am pierdut...increderea...siguranta...si locul meu in autocar...Dupa cateva ore grele pe autocar...si-au facut loc cateva ore grele in fata caminului...in speranta ca ma voi caza ...dar la noi la romani, ca la nimeni altii...dar nu ma pot plange pentru ca dupa doar 6 ore de stat in frig...am avut decizia in maini :"Ce camera sa-mi aleg?"...dupa lungi framantari de vreo 2 minute..am ales...altceva decat anul trecut ...alt etaj...alt pat...alt dulap...alta panorama...

Ce este curios este faptul ca atat timp cat am stat la coada infernala din fata caminului toata lumea se intreba: "Oare de ce inaintam asa de greu?"si imediat mi-a venit in minte urmatoarea chestie: "oare chiar nu stim ce se intampla?" ...era clar toti ne "minteam" ca sa mai treaca timpul...:ba ca nu merge computerul administartorului...ba ca trebuie instalat nu stiu ce...ba ca nu merge net-ul...dar cand colo..totul era asa cum ne imaginam toti:afisul bold-uit de la intrare "Nu utilizati pile" era doar o amagire...

In fine...ultima aventura dupa alegerea camerei a fost aceea a intoarcerii aksa...asta fara siguranta existentei unui tren...unui tamvai capabil sa ma duca la timp la gara...si fara speranta existentei unui autocar Deva-Hunedoara la o ora asa de tarzie... dar dupa toate intamplarile... vestile... discutiile...ce mai conta daca ajungeam in gara la Chitila de unde luam trenul spre Scaietii din Vale si apoi un autocar spre Lungesti-Sculeni?...Cam asa arata inceputul unui nou an universitar...cu debandada in camine, cu studenti care au inceput numaratoarea inversa pana la vacanta mare....si cu o siguranta de deja-vu sentimental...

Bafta tuturor!

Moment de...nici nu stiu ce....poate de zbor la joasa altitudine...

Toate alegerile in viata sunt ca un joc de alba-neagra...si toti ne aventuram spre"castig"...castigul fiind plasmuirea unui final perfect...dar de fiecare data exista un factor perturbator care modifica totul...poate e vorba de noroc...pentru ca uneori facem tot posibilul ca planurile nostre sa se indeplineasca dar ...."soarta!"...cum spune romanul resemnat...

Resemnat?...oare?...ma intreb ...exista resemnare...daca da...atunci de ce mereu ne incapatanam sa ne intoarcem la visurile noastre...si sa pariem mereu ...mereu...fara rezultat...pentru ca asa suntem noi unuii?...ne dorim ceva si face tot posibilul sa ne incadram in planuri?...

In fine...parca o pierdere ne da puterea sa incercam inca o data si si inca o data...chit ca ramanem fara substanta...mereu un nou inceput e ca o incercare diabolica te a te autodistruge...pentru ca vorba aceea..deja stii ca totul e inutil...si apoi...de ce nu avem curaj sa incepem un alt tip de joc?...poate ca ruleta cu castig minim ar fi mai buna....in acest fel...orice alegere ai face ...castigi ceva....dar poate ca o pierdere e binevenita...nu?

Clar e un singur lucru...poate iau lucrurile prea in serios...poate ca am asteptari prea mari...si nu tin cont de faptul ca in orice"joc"...nu esti singur...si ma intreb daca e asa...de ce simt ca sunt singura?...si acum realizez....game over?but why for me?what have I done wrong?...probabil ca inca nu stiu bine "instructiunile" vietii...