Sweet november..

Mergand singura pe drumul garii (in Hunedoara)...inaintea unei furtuni...am cazut pe ganduri: "oare cum de nu am rupt niciodata un minut, doua, sa admir toamna?"..da...probabil suna stupid...melancolic...dar ceea ce se desfasura in fata mea ma facea parca sa prind aripi.. eram precum frunzele care se lasau laganate de vantul caldut si involburat de furtuna ce avea sa vina... dar fara nici o intentie de a ma desparti de scopul meu:.. de a ajunge acasa pentru a-mi vedea persoanele dragi...

De aceasta data orasul parca era altul... sau poate eu eram cea schimbata... totul parea pustiu... distantele parca erau mai mari... asteptarile mai mici...dar nimic nu parea sa ma deranjeze... eram acasa!

Toata perioada pe care am petrecut-o acasa.. pretutindeni am fost insotita de dulcea, calduta, si mangaietoarea adiere de toamna...totul e magic... doar timpul inca se incapatana sa imi dea batai de cap... planurile mele alunecand unul cate unul ca cerneala de pe foaia inmuiata in vin dulce...

P.S.

Probabil ca ideile din noile articole vor fi amestecate... dar in perioada in care nu am mai scris s-au produs schimbari care mi-au dat mult prea multe subiecte de scris...dar pe care nu le-am asternut in blog din cauza incapatanarii mele...