Viata- singura calatorie in cursul careia te simti ca un pasager clandestin, la inceputul careia eziti sa-ti platesti biletul, iar apoi profiti, te simti curajos, devii egoist.. fara sa realizezi ca vei plati la final....Eh...si asa ajungem sa ni se para funny sa trecem dintr-un tren in altul, dintr-un decor in altul in altul, fara a plati pentru acest drept de schimb si proprietate in acelasi timp, ignori ceea ce intuiesti si speri ca nu vei fi prins pe picior gresit...
Plata ca plata...dar ce te faci cand ai mai multe trenuri , acelasi start si eventual aceeasi destinatie pe tablia de sosiri-porniri?
Iti spun eu...incerci sa pui ceva ce nu poate fi pus in balanta, apoi ca mare expert, analizezi si dupa lungi dezbateri, framantari iei o decizie cu speranta ca nu gresesti...acum ceea ce iti ramane este sa speri in siguranta trenului care fie e puternic iar tu vei ajunge la destinatie dorita si vei deveni calator fidel, fie trenul cedeaza in fata factorilor externi iar tie nu prea iti ramane decat sa alegi un nou tren cu increderea ca de data aceasta va fi altfel...si daca nu ai ce face pana la urmatoarea plecare...acorda amintirilor si acorda-ti cateva minute de repaus in care sa iti faci in gand o mica schema a drumurilor deja efectuate si vei constata trendul pe care il urmeaza subconstientul tau si iti vei da seama daca rutele, peisajul, trenurile sau tu esti vinovat ca nu ajungi la destinatie.
Bon voyage!
No comments:
Post a Comment