In momente de teama de a ma exprima pentru a nu fi prost interpretata...stau si ma gandesc...de ce anume imi e teama sa ma exprim...si dupa cateva minute realizez...teama de ridicol si-a facut aparitia...
In ce sens?....este simplu...mereu ca avem senzatia ca ne merge bine in viata sau cel putin avem iluzia optica a acestui fapt si daca nu suntem laudarosi...tindem sa nu ne aventuram sa afirmam :"Ma...mie imi merge super bine!"...de ce?..e lesne de inteles ca trebuie sa existe doua variante....ori asteptarile noastre sunt acoperite...dar ne este teama de un esec ulterior...ori...asteptarile noastre sunt partial indeplinite iar perioada anterioara nu a fost stralucita si in comparatie...avem senzatia ca am apucat pe Dumnezeu de un picior...oricum ar fi ...se manifesta aceeasi teama de ridicol ...
In primul caz este clar ca laudarosii sunt tinta glumelor de prost gust in cazul in care isi pierd obiectul laudei...dar in al-2-lea caz...totul se pastreaza la nivel de idei...adica lumea nu iti va spune niciodata :"Mai nefericitule...ceea ce traiesti tu este o iluzie!"...sau..."Mai stai sa mai traiesti macar 2 luni de fericire ca sa vezi daca este adevarat sau doar ai tu senzatia de prea mult bine!"...nu...lumea te va lasa ori sa cazi in ridicol...ori sa respecti prima alternativa...
Exprima-te dar fa-o cu cap!
Pentru a evita eventuale caderi in ridicol este recomandat sa combinati ambele metode cu sau fara sfatul medicului...
No comments:
Post a Comment