Magie, delir, extaz si inevitabil..agonie..

Imagini, idei, vise, basme, toate spulberate....simti de cum cresti, cum in fiecare an cand vine primavara, soarele iti mangaie fata, cum adierea vantului iti umbla prin par, cum dorinta indrazneta iti inalta aripile spre acea imagine perfecta a unui viitor, a unei vieti fericite...

Si te pregatesti si inveti si deja te vezi ajungand la acea destinatie mult visata, si incepi sa gafai de alergarea continua, de urcatul acelor munti pe care nu ai putut sa ii dobori din simplul motiv ca mereu ai fost singur....mereu ai fost tu cel condamnat si timis in exilul singuratatii doar pentru ca ai incercat sa iti faci un drum, doar pentru ca ai vrut sa iti vezi de viata ta... crezand ca intotdeauna nu vor exista victime colaterale.....dar acum ca tu esti una din ele...ce mai crezi?...mai are rost sa lupti pentru o simpla imagine trecand zbuciumat prin fiecare zi, sau mai bine iti accepti soarta ca un cel mai bun scenariu gandindu-te ca putea fi mai rau?...

Probabil...probabil asta este un articol mai incalcit ca altele, mai fara tinta, dar totul reflecta speranta deja spulberata, metaforic sau nu....ziua de azi nu are sens...poate mainevoi gasi raspunsul....

De cate ori marea a sarutat nisipul?

Te-ai intrebat vreo data acest lucru...? cam de cate ori a sarutat marea nisipul?...de cate ori valurile s-au aventurat indraznete spre mal cu singura dorinta de a-l stapanii, de a-l racorii, de a-l imbratisa?

De cate ori si-a pus speranta nisipul ca la venirea urmatorului val, totul va devenii ceva mai special? Te-ai intrebat?...Cu siguranta de mult mai multe ori de cate ai sperat tu ca acesta va fi locul de munca perfect, ca lumea se invarte in jurul tau sau ca de data asta ai intalnit iubirea adevarat....Atunci, tu, de ce te-ai lasa prada tristetii sau te-ai inchide intr-o lume solitara, unde singura voce pe care o auzi este cea a ecoului tau mut sau unde singurul tau prieten este umbra proprie?...

Precum nisipul, las ca raza soarelui sa imi incalzeasca inima, sa imi deschida orizontul spre "valul"meu...doar El si speranta ca totul va fi bine ma tin pe linia de plutire ...si culmea...cand acest gand al simplei supravietuiri ma alina...El ma face sa simt ca traiesc...prin gesturi, atingeri,vorbe...

La fel ca si marii, nici mie nu imi vine sa cred ca totul poate sa fie atat de simplu si natural, iar acesta este momentul cand nu ma mai intreb de ce sau cum de, ci doar ma las purtat de fiecare clipa magica a zilelor petrecute alaturi de El...

P.S. Marea nu are memorie...iar valurile vechi sunt doar factori care au ajutat-o sa sape adanc in constiinta ei, pentru a gasii adevaratele valori pe care le doreste...

Am uitat...nu imi amintesc ;)

Am uitat ca te-as fi intrebat ce parere ai despre mine...pentru ca mai mereu aud:"esti prea serioasa"...."esti prea visatoare"..."esti prea inchisa"..."esti prea rapida in miscari"..."esti prea schimbatoare"...am uitat ca te-as fi intrebat ...

Nu imi amintesc....nu-mi amintesc ca scopul pentru care m-am nascut ar fi sa fiu pe placul tuturor...chiar nu imi amintesc...

Nu te-am judecat...nici macar nu incerca sa ma judeci...de ce ai face-o?te simti in masura? cu ce esti tu mai bun? spune-mi, pentru ca eu nu imi permit si nu mi-am permis sa imi dau cu parerea despre viata ta anosta...e a ta..imbratiseaz-o, ciocu' mic si vezi-ti de treaba...pentru ca se presupune ca ai "multa" din moment ce ai timp si de critica...nu?

Eu sunt asa cum oamenii ca tine m-au modelat sa fiu si pentru asta nu exista zi in care sa nu ma invinuiesc si sa nu regret ca le-am permis ca imi rapeasca cele mai frumoase clipe, trairi, sentimente, ganduri, teluri pe care le-as fi putut atinge, dar doar asa, pentru linistea ta, inca sunt constienta ca viata e frumoasa si ca merge inainte si ca inca pot exista momente, persoane, conversatii din care sa imi procur energia pentru a face fata persoanelor ca tine...

Las invidia sa pupe urmele pasilor mei...

Admirata pentru curajul de a ma expune, sfatuita pentru binele meu, luata in calcul multumita unor sensuri ascunse descoperite de minti bolnave sau prea "odihnite", iubita, adorata sau pusa la umbra invidiei tale...ma simt bine...ma copiezi, ma editezi, ma citezi, imi esti indiferenta..persoana anonima...

Nu sunt buna, nu sunt rea pentru tine, sunt perfecta pentru mine si cine mai considera asa, parerea ta, ma indeparteaza de persoanele insipide pe care uneori le treceam cu vederea, ma lasi rece...parerea mea nu conteaza?....atunci de ce sunt subiectul inspiratiei tale?..de ce sunt un caz particular studiat in amanuntime si prezentat la nivel generalizat?

In fine, nici asta nu mai conteaza, sunt vorbita, contez si asta ma determina sa inchei articolul cat mai repede, deja ai primit prea multa atentie, chiar si pentru un blog care nu are zeci de fani, pentru ca nu asta-i e scopul...

Cu talpile goale...te caut...

Doua brate goale, un piept rece, o piele nedezmierdata, un asternut gol, un pat prea mare, o inima prea mica incat sa incapa atata dor...dor de tine...

Seri scurte, dimineti lungi, zile nenumarate, o fiinta prea mica incat sa spuna stop sau forward timpului...

Ma asez pe marginea patului proaspat facut, cu imaginea unei vechi dorinte implinite, parasind papuceii de casa pe podea, ma intantind, imi astern parul ordonat pe umeri, inchid ochii si ma las purtata de ganduri, vise, iluzii, intr-o lume magica, intr-o lume fericita unde nu exista distante, durere si incep sa alerg, sa alerg cu talpile goale....spre tine...te caut...

Alerg, te caut, te gasesc, ma opresc....trag aer in piept, te privesc de la departare si parca intr-un gest de constienta incerc sa ma apropii treptat din dorinta de a te avea cat mai aproape, dar fara a face vreun gest necugetat incat sa se spulbere totul...

Noaptea...aliata mea...visarea...arma mea....destinatia mea...TU...cu drag...

Un rasfat pe "timpuri" capricioase...

Urmand principiul: si eu cand ma gandesc la copilarie, fiind copil, paduri cutreieram, pur si simplu nu am cum sa nu imi aduc aminte de zilele toride petrecute la tara, pe camp, prin paduri, prin satul cu poteci mult prea prafuite...imi afund barbia in perna ma uit cu ochi mirati la laptop, fac abstractie de tehnologie ..ma afund in visare si las degetele sa mangaie tastele pe intuneric fara sa intervin decisiv si ...articolul parca se scrie singur...
Dupa o zi plina de agitatie, agonie, extaz, proiecte in derulare, munca, vizite de curtoazie, ajung in fata oglinzii cum o fac in fiecare seara, dar azi parca oglinda era o proiectiea unui film vechi constituit din paralele intre zilele copilariei mele si prezent...

Daca din trecut imi amintesc cum in zilele toride de varama retrageam departe de carutele zgomotoase care incarcau aerul cu pulbere grea de sol uscat, la marginea unei ape cu salcie la mal, loc unde puteam sa ma racoresc, sa lenevesc in voie, sa ma rasfat cu miresme....din prezent pot spune ca desi azi nu a fost prea cald si am inlocuit potecile rurale cu cele urbane care duc spre Calea Sagului si din punct de vedere al racoriri, am "realizat" un dus, pentru ca mai apoi sa ma tolanesc in pat....au mai rama cateva "task-uri" neatinse....aroma...rasfatul....:(


Inspiratie feminina: borseta cu produse cosmetice! De indata ce am deschis fermoarul "magic" parca am avut o revelatie divina... in fata mea aparut noua, proaspta, ca roua diminetii, o cutiuta minunata care pe loc m-a fermecat cu mirosul fin, placut de floare de colt si sa nu mai zic de tenul meu care s-a lasat dezmierdat de textura usoara ca de satin a cremei....ufff am readus trecutul glorios, arhaic la o forma atat de evoluata si la indemana oricui vrea sa se rasfete....Creama hidratanta (Moisturizing cream) de la Gerovital Plant, produsa de Farmec...

NightClubbing si el... ;)

Viata, studentia, petrecerile, cursurile la care abia ajungi pentru ca nu ai auzit alarma programata sa sunedupa 45 de minute dupa ce te-ai pus in pat...machiajul ramas pe chipul tau de cu o seara inainte....amintiri...amintiri placute ale unor nopti de distractie , dans, flirt, socializare sau cum i-am spune...Clubbing Nights...mereu au fost ..intr-o forma sau alta, la fel au existat si "jocurile" sociale, pregatirile pentru marile "ieseli" =))...dar ne place sau nu..mereu a existat reversul medaliei : mahmureala, febra musculara, parul ciufulit, tenul afectat, ochi obositi, buzele uscate...etc.E ciudat, ca in dimineata asta, o dimineata obisnuita, nu una care succede o noapte de club, uitandu-ma in oglinda, realizez ca pot observa ultimele intamplari, ultimele sesiuni de stres, asternute fara obrzare pe fata mea, ochii par umflati de somnul fortat, buzele uscate de vremea capricioasa, ba calda, ba invelita in vant aspru de vara torida...ma simt ca o bucata de sol pe timp de seceta...

Brusc pe fata mi se contureaza un suras,lagndul vremurilor trecute, la remediile pentru problemele pe care le observam in oglinda si probabil ca si voua va suna cunoscute ideile precum : Curatati un cartof, taiati-l in felii subtiri si puneti-l pe pleoape. Potasiul continut de cartofi ajuta si la eliminarea cearcanelor. Feliile de cartofi pot fi inlocuite cu succes de felii de castravete. Amestecati sucul stors de la o rosie cu cel de la o lamaie si aplicati-l pe pielea din jurul ochilor. Asteptati 30 de minute, dupa care clatiti alternativ cu apa calda si rece. Tratamentul aztec: aplicati felii subtiri de avocado sub ochi si asteptati 20 de minute. Rezultatele sunt uimitoare.
Remediu rapid: tineti o lingura in apa rece si apoi puneti-o pe ochi. Pentru cearcane, aplicati ulei de cocos in regiunea din jurul ochilor si masati timp de 2-3 minute. Aplicati comprese cu lapte rece timp de 10-15 minute.....si toate astea pentru efecte vizibile dupa "enshpe" mii de zile...

Uitandu-ma pe etajera oglinzii imi amintesc ca am lasat de la Gerovital Plant un tub de Ser contur pentru ochi si buze...si pe loc fac legatura..asata-i pentru mine: ceva usor, natural, la indemana, ceva care sa ma faca sama simt mai speciala ca alata data, rasfatata, ceva caresa imi trateze pielea stresata, ceva care odata aplicat sa lupte in continuu impotriva factorilor asprii de mediu, ceva care sa imi hidrateze pielea...Cine nu si-ar dori asa ceva?....

El(Contour Serum Eyes and Lips) + eu =o noua zi inceputa perfect!

Si deja ma simt "Farmecata"

Cand totul parea banal, cand simpla lor prezenta aproape indispensabila parea, era mai mereu urmata de stres, chin senzatie de iritare dusa pana la culmea disperarii, iata apare ea....ea, cea care desi mereu parca a fost in viata ta, ea cea care mereu a tinut sa te conecteze la cele mai importante atribute ale calitatii, ea cea care te-a insotit de la gradinita pana la facultate....amintiri, mici placeri inofensive, dorinta de perfectiune.....ea si tu...echipa magica...

Azi, uramand trendul schimbarilor cotidiene isi schimba straiele, dar ramanand fidela dorintelor tale, datinilor creatoare, are capacitatea de a imbina aromele dulcilor intamplari de alta data cu naturaletea si prospetimea unora noi...

Mereu alaturi de tine, sa iti ofere dimineti, seri, ritualuri implinite de frumusete....Noua gama Gerovital Plant de la Farmec....
Urmati-ma in lumea in care trecutul se imbina cu prezentul, unde trecutul comploteaza cu noul pentru calitate!

Fragmente...dar... I'll be back

Cand simti ca fiecare zi este ca si cum ai imbratisa nisipul pe timp de furtuna, inseamna ca a venit timpul sa saruti marea, sa imbratisezi valurile, sa dezmierzi orizontul si sa pornesti spre alte decoruri mai mult sau mai putin naturale...poate suna poetic, poate suna melodios ...poate suna chiar hidos, dar consider ca este o metafora demna de luat in seama.

Cliseu! Nu tot ceea ce pare si este, dar uneori chestii, lucruri, sentimente care nu par, care uneori intarzie sa isi faca simtita prezenta chiar exista...ce-i drept, nu e corect sa ne punem teluri in entitati utopice, dar hai sa dam aripi sperantei, hai sa mai luptam inca o data, cu speranta ca vom triumfa si poate asa va fi...

Totul pare anost, totul pare linistit, totul e inselator, poate e vremea mohorata vinovata dar nu tot ceea ce e scris reflecta trairi...iar trairile nu pot fi reflectate prin simple cuvinte....articol matur, articol serios, realizat intr-o perioada de cotitura cand viata imi da planurile peste cap si imi demonstreaza ca exista....exista coincidente, exista "indrogosteala" magica la care toata lumea suspina, exista aprecieri la locul de munca si la scoala, exista persoane bune, persoane frumoase...

Inca o data multumesc vietii pentru loviturile ei, dar si pentru momentele minunate pe care le traiesc acum, fie ca e vorba de cele care fac parte din zona personala, profesionala sau educationala....

I'm like a bird.....I only fly away...

E usor...e usor sa uiti... e usor sa uiti sa lupti...nu?

E usor sa fii ceea ce vor altii ...e usor sa devii un model...e usor sa te abandonezi in desertul amintirilor viselor ce le-ai avut candva...e simplu sa uiti ce iti doreai sa fii cand erai ceva mai putin constient de lumea ce te-nconjoara...

E usor sa spui ca esti implinit prin simplul fapt ca esti triumfator in ceea ce faci..dar te-ai oprit in loc o clipa sa te intrebi daca ceea ce faci este ceea ce iti doreai candva?...daca ceea ce faci te reprezinta in inocenta si puterea de care dispuneai candva?

E usor sa crezi ca cineva va aprecia sacrificiul tau...fapul ca ai uitat sa lupti pentru tine si viitorul tau , pentru gandul de fericire si implinire absoluta...dar intr-un final ...totul devine greu...esti ipocrit...te ascunzi ..mereu presupui ca e mai simplu sa uiti...si totusi lupti..lupti pentru idealuri...atingi teluri...darami mituri...spulberi impresii gresite dar intrebarea este...ale cui idealuri?ale cui teluri?..si uiti...oare?...pun pariu ca totul este imprimat in pielea ta...cine esti?mai stii?

E simplu sa dai vina pe soarta pentru a-ti fi si mai simplu sa uiti..sa uiti sa lupti....

Sunetul fericirii....

Din cate am inteles in ultimii 22 de ani, viata este un amestec de amaraciune si sunete ale fericirii si cum banuiesc ca mai toata lumea a savurat gustul amaraciunii cel putin o data in viata, probabil ca in intr-o nota mai optimista ar trebui sa dezvolt viziunea mea asupra celui de-al doilea "fenomen"...

Suna ciudat dar am ales expresia "sunetul" fericirii pentru ca intr-un fel sau altul "notele sale muzicale" le asternem chiar noi pe foia intamplarilor vietii si se pare ca doar acesta este aportul nostru, iar asemeni sunetului, fericirea nu este mereu ceva palpabil iar ori de cate ori ne place ritmul mei si simtim ca o ascultam mai bine, mai tare, o intelegem cu adevarat, parca in ciuda noastra se spulbera totul si devine difuza....

Poate ca are legatura fericirea cu dragostea, poate ca nu si se pare ca nu intotdeauna, una o implica pe cealalta, ideea este sa cauti motive, sa le gasesti si apoi sa ai sansa sa le tii aproape pentru a conserva sentimentul, fie el de dragoste sau simpla fericire...

P.S. : gata sesiunea! so what the hell?....I'm damn happy!

Nu aduce anul nou ce aduce gandul anului trecut...

Si cam atat....