Calator intr-o lume pierduta...spre un nou inceput...

Calator pe drumuri cunoscute, de mult batute...dar cu o noua speranta...si anume aceea de a o luat de la bun inceput si de a face lucrurile asa cum trebuie...hhhhhhhh..probabil va ganditi la ce ma refer...in fine ..inca sunt sub influenta articolului anterior...ideea este ca acest articol a pornit de la calatoria de azi spre Timisoara...calatorie care m-a facut sa recapat ceea nu de mult am pierdut...increderea...siguranta...si locul meu in autocar...Dupa cateva ore grele pe autocar...si-au facut loc cateva ore grele in fata caminului...in speranta ca ma voi caza ...dar la noi la romani, ca la nimeni altii...dar nu ma pot plange pentru ca dupa doar 6 ore de stat in frig...am avut decizia in maini :"Ce camera sa-mi aleg?"...dupa lungi framantari de vreo 2 minute..am ales...altceva decat anul trecut ...alt etaj...alt pat...alt dulap...alta panorama...

Ce este curios este faptul ca atat timp cat am stat la coada infernala din fata caminului toata lumea se intreba: "Oare de ce inaintam asa de greu?"si imediat mi-a venit in minte urmatoarea chestie: "oare chiar nu stim ce se intampla?" ...era clar toti ne "minteam" ca sa mai treaca timpul...:ba ca nu merge computerul administartorului...ba ca trebuie instalat nu stiu ce...ba ca nu merge net-ul...dar cand colo..totul era asa cum ne imaginam toti:afisul bold-uit de la intrare "Nu utilizati pile" era doar o amagire...

In fine...ultima aventura dupa alegerea camerei a fost aceea a intoarcerii aksa...asta fara siguranta existentei unui tren...unui tamvai capabil sa ma duca la timp la gara...si fara speranta existentei unui autocar Deva-Hunedoara la o ora asa de tarzie... dar dupa toate intamplarile... vestile... discutiile...ce mai conta daca ajungeam in gara la Chitila de unde luam trenul spre Scaietii din Vale si apoi un autocar spre Lungesti-Sculeni?...Cam asa arata inceputul unui nou an universitar...cu debandada in camine, cu studenti care au inceput numaratoarea inversa pana la vacanta mare....si cu o siguranta de deja-vu sentimental...

Bafta tuturor!