Joc unilateral..

In ziua de azi parca totul se reduce la sisteme, procese, fenomene, activitati independente, jocuri...si cum toate acestea au un moment initial, o desfasurare de forte, elemente sau evenimente, au si o finalitate...un momet usor de intuit si in acelasi timp nedorit...un soi de data scadenta in care se trage o linie imaginara si aflii ca indiferent cat de corect ai jucat, indiferent de "suma", efortul depus, de tacticile, metodele, cunostintele folosite...nu esti altceva decat un invins...un invins caruia tot ce ii ramane este sa se asocieze la un alt proiect, alt concept, alt drum...

Nimic nu se compara cu sentimentul de nesiguranta din momentul constatarii pierderii...cand apar o serie de intrebari imature care par sa iti aline gandurile bezmetice...:ce am gresit?nu am fost suficient de stapan pe mine?tacticile?ce anume?...si incerci sa dai vina pe tine...si asta e clar..aici e vina ta!..de ce nu cercetezi mediul?partenerii?de ce apelezi in primul rand la acordarea de circumstante atenuante celorlalti? e simplu...nu esti egoist!...nu stii ca faci parte dintr-un joc unilateral...unde aparentele sunt pe primul loc...si atunci ar trebui sa realizezi cat de false sunt procesele, fenomenele si cat de mult incalca altii regulile jocului...

Si cum fiinta umana este creata parca pentru a se asocia...ce mai buna asociere ar fi intre o persoana obisnuita sa incalce reguli si o persoana obisnuita sa lupte impotriva incalcarilor...dar nu in sensul atenuarii obisnuintelor, nivelarii credintelor sau modificarii firii...ci insensul practic, educativ, in sensul in care determina un soi de evolutie spre o mai buna intelegere a partilor antonime...pentru ca asa cum bine stim partile care se respring inevitabil vor fi atrase intr-un vartej al asemanarilor imposibile...

Pana la urmatoarul post...sunt in tratative procesuale...ma las cuprinsa fara regret de vartej...