Fluturi in stomac...

Normal...va asteptati sa spun fraze de genul..."Iubirea este mai puternica decat timpul!","Indragostitilor, clipa le pare o eternitate!","Dragostea infrunta destinul si barierele timpului si spatiului"...va inselati...este putin cam aiurea sa spun idei preluate, deloc gandite, fraze ce suna frumos in urechile si sufletul unora care se simt gadilati de sentimente inaltatoare...dar nimic nu se reduce la dragoste...faptele buna sau rele nu le faci in numele dragostei le faci in numele egoismului sau altruismului(asta mai rar)...in viata nu te lasi la nivelul pamantului sau nu te inalti pe nebanuite culmi doar din lipsa sau de dragul iubirii...ci doar pentru ca asa simti tu...ca este momentul sa pari puternic in fata altora sau vrei sa pari vulnerabil(asta fara a lua in considerare persoanele care simt nevoia de a atrage atentia...situatie in care lucrurile sunt ceva mai complicate decat par)...

Dragostea nu se distribuie in mod diferit intre persoane in functie de varsta, sex, religie, convingeri sau alte criterii, dragostea este ceva ce exista in fiecare, ea ne determina sa fim intr-un fel sau in altul...iar apoi intervine taria de caracter, personalitatea si celelalte citerii de diferentiere intre oameni...

Ideea de fluturi in stomac este in mod ideatic considerata ca fiind un simptom al indragostirii...dar de fapt acei fluturasi dupa parerea mea sunt o reactie a ficarui om aflat in fata unor intamplari, persoane, situatii ce ii ridica semne de intrebare, intrigi, ce ii confera o stare de neliniste, curiozitate, teama de necunoscut...poate sunteti de aceeasi parere, poate nu...iar daca nu sunteti...ganditi-va la urmatorul aspect...de cate ori, in fata unui eveniment major,examen... nu ati avut un sentiment asemanator de fluturi in stomac?...un fel de teama de neprevazut...doar ca in acest caz parca era un fel de neliniste apasatoare(pentru ca stiati ca nu ati invatat:)))...iar in primul caz parca simtiti ca va inaltati de la fluturasii din stomac...pentru ca in acel moment va napadesc mintea, ganduri de bine,sperante,iluzii...

Poate spuneti ca nu stiu despre ce vorbesc, dar si eu iubesc si sunt iubita, dar astea nu ma impiedica sa imi tin fluturasii intr-o stare de amorteala fapt care imi place sa cred ca imi ofera o oarecare siguranta a duratei sentimentelor si in acelasi timp o garantei a minimizarii unei suferinte...pentru ca stim ca dragostea te inalta pana nu mai vezi panamtul iar apoi te afunda in adancul marii...Nu ma intelegeti gresit.. nu imi ascund sentimentele doar ca stiu sa le "gestionez"si las lucrurile sa vina de la sine, si nu ma las inselata de sentimente...(probabil ca sunr un fel de Toma)...

Indiferent care ar fi sentimentul conex trailor indragostitilor, nu ne putem plange, iar pentru catva "timp de fluturi in stomac" merita sa facem orice cu conditia inexistentei regretelor...asa ca as putea spune ca dragostea reprezinta recunoastrea propiului suflet intr-altul!

Sfat:Iubiti si lasati-va iubiti!