Nu regret....idealurile

Mereu am spus ca nu as putea regreta nimic din orice as face sau zice in oricare moment al vietii, pentru ca apoi sa o dau din peret in perete si sa revin la idee si sa iau in calcul regretul pe care l-as putea simtii in lipsa vreunei persoane, legaturi sau imagini trecute, pierdute,lasa sau uitate in urma...

Nu!...este imposibil, iar toate astea pentru ca asa imi voi dori si asa voi lupta sa fie. Singura sau nu, de la inceput sau intr-un final, parca nici nu mai conteaza, daca drumul este mereu istovitor si cu un singur sens si acela de neinteles in momentul realizarii lui...de ce as mai lupta cu morile de vant?...de ce as mai incerca sa fac sa fie sau macar sa para ca totul este bine?...de ce sa imi tot amortesc inima cu false iluzii?

Da, da poate unii ar spune ca sufar de vreo deceptie, ca-s intr-o perioada monocroma cu accente grave de umbra, dar nu e asa. Probabil ca acum am intrat in linia oamenilor cu iluzii, dorinte, sperante si realizari simple in comparatie cu vremurile nu de mult apuse cand mai aveau incredere sa puna aripi gandurilor lor....

Pot spune ca m-am calmat, nu mai alerg dupa sperante, stau si muncesc pentru idealurile mele, ele sunt cele pe care nimeni nu mi le va putea lua prin niciun mijloc...si care in urma realizarii lor nu ma vor face sa am regrete...