Am stat...am meditat...mereu am fost genul de persoana care gandeste lucrurile pe toate partile, iar singura am luat cele mai bune precum si cele mai rele decizii...si probabil ca varsta pe care o am este cea mai indicata sa pun un stop in actiunile mele si sa iau in considerare ceea ce am, daca sunt multumita, ce am facut sa ajung asa cum sunt precum si ce am de facut in continuare...
Pornind treptat, ma intreb ...sunt fericita?...si daca tot a venit vorba....cand stie o persoana ca este fericita?...oare atunci cand rasetul ei se aude pretutindeni ca un ecou, atunci cand lasa gandurile pozitive sa ii guverneze lumea ca si cum nimic nu i-ar face rau?....sau atunci cand se multumeste cu un simplu zambet care ascunde o inima implinita care de emotie ar putea sa-i sara din piept...
Cand? cand e o persoana implinita?...oare atunci cand vede ca lista de must do, must have and must wish for este completa?...sau atunci cand observa ca lista parca se completeaza de la sine si in acelasi timp se dezvolta cu noi task-uri?...
Uneori e drep, te gandesti ca totul poate fi cum ai visat, ca dragoste poate exista ca in filmele romantice, ca banii pot sa apara daca esti ambitios, ca poti sa ai prieteni daca imparti pahare si secrete...oare?asa sa fie?...
Probabil sunt o persoana cu ganduri mai multe decat media normala, probabil ca am mai multe intrebari decate ar putea formula o mana de persoane, nu stiu...poate asta ma face pe mine diferita...nu spun ca mai buna sau mai rea...dar apropo de ultimele cuvinte...un lucru stiu sigur...devin tot mai satula de naivitatea care pare sa puna stapanire pe acele persoane care se considera fericite, naivitate cu care se pare ca ma incapatanez sa nu dau fata-n fata...
Imi place sa ma intreb daca sunt sau nu fericita si asta mai ales in momente cheie cand ar trebuii sa imi revizuiesc atitudinea fata de mine insami, nu ma mai pot delasa, daca ar fi o prima persoana fata de care am datoria de a lupta, de a fi mai buna, de a fi corecta, aceea sunt EU....
No comments:
Post a Comment