Banuiesc faptul ca fiecare persoana dupa o despartire, dupa o amagire simte ca totul este intunecat si este tentat sa poarte negrul pe haine si in suflet si totul se transforma parca prin puterea gandurilor si in loc sa gaseasca o rezolvare, o scapare...se afunda tot mai tare in resentimente si indolieli... Toate astea pana cand intr-o dimineata se trezeste cu fata spre geamul umed de ploaia care de mult timp nu se mai oprise si zareste soarele care, indraznet din fire, incearca sa usuce lacrimile de pe orazul umed...E...si vazandu-l atat de incapatanat iti amintesti ca asa erai si tu candva si ca nimic nu te oprea din drumul tau spre fericire si astfel te hotarasti sa-i dai o mana de ajutor ridicandu-te din haul intunecat in care te-au afundat frica, realitatea, dorinta si inclinatia spre interzis...
Asa ca "soare"!, zambetul tau...este speranta mea...
No comments:
Post a Comment