Te simti precum pamantul proaspat incalzit de firavele raze ale indraznetei primaveri...nu iti vine sa crezi..te minunezi...te intrebi ce anume ai facut pentru a fi astfel rasplatit...iar apoi la primii picuri haini care se infructe din caldura ta...incerci sa te feresti...incerci sa-ti ascunzi pletele de teama...dar in zadar...totul e inutil...totul iti face inima sa palpite...totul te face sa te pierzi intr-o mare visare asupra vremurile nu de mult apuse...si te gandesti:"ce pot face ca totul sa fie ca inainte?"
...si intrebarile iti inunda particulele agitate care iti da senzatia unei usoare stari de ameteala ca si cum ai pornit precum pamantul, intr-o miscare de revolutie dar nu pare sa-ti afecteze capacitatea de a cerceta, de a privi din diferite unghiuri...dar o face...te face!
Ideea ca ai devenit un simplu tarm al unei mari uitate pe timp rece si mult prea vizitata in timpuri bune...te face sa te gandesti la ideea de flux si reflux...si speri ca trecerea noptii de la Polul Sud sa aduca putina sclipire in licaritul apei ce va sapa urme adanci in roca sufletului tau..iar umbra pecarusilor sa ramana tatuata pe pilonii gandurilor tale...
No comments:
Post a Comment