Treptele dragostei...

Stand, si gandindu-ma bine as putea spune ca dragostea este precum o un sir de 12 trepte care te ajuta sa urci de la un nivel inferior, al simplei distractii, al bazei dezvoltarii emotionale la un nivel superior, la un nivel care iti ofera calitati nebanuite si idei de statornicie, simplitate-complexa, incredere si implinire.

In fiecare relatie, partea masculina este cea provocata la exercitarea unui efort iar partea feminina constituie o treapta...sau invers...iar trecerea peste anumite trepte tine de personalitatea, indarjirea si convingerea persoanelor implicate...

Daca dragostea ar fi o alegere dupa bunul plac atunci ar fi ca si cum am urca un etaj cu ajutorul scarilor rulante...si ce-i drept ca ar fi mai usor doar ca finalul nu ar fi invaluit de magie ca in cazul anterior...pentru ca ajungem sa apreciem un lucru dupa valoarea lui adevarata doar dupa ce am simtit ca am depus un efort considerabil...

Astfel daca o treapta numarul 4 ofera unui baiat o anumita incredere si un anumit impuls pentru o noua treapta, o treapta 10 sa spunem este una care ofera posibilitatea treceri peste treapta 11...aceasta treapta fiind una dintre cele mai grele ea fiind, practic trecerea de la o stare la alta iar treapta 12 este cea care confirma anumite posibilitati, asteptari ce au devenit light motive si teluri...

Cand stie o treapta ca este treapta numarul 12?...simplu...atunci cand este tratata ca atare...

Ce imi doresc?...si mai simplu...sa devin o treapta 12...

Broadway lesson..

In viata...sunt momente in care jucam rolul unui proprietar de teatru in prag de faliment...si simtim cum toate eforturile noastre investite pentru binele afacerii au fost zadarnice...si incercam...si luptam sa mai salvam ceea ce mai este pentru ca in timp simpla datorie s-a transformat in ceva ce parca face parte din componentele vitale...iar pentru supravietuire este nevoie sa scoatem din umbra actorul stea...cel mai pretios actor...dar cum fondurile...puterile ne sunt secatuite...nu avem de ales...si apelam la talentul nativ al omului...

Si iata cum ridicam spre fata o firava, minunata, alba masca venetiana, capabila sa ascunda sentimentul de teama, de nesiguranta si regret de pe fata noastra la vederea pierderii ce acum pare iminenta...si joci...si te prefaci...si vinzi ceea ce nu era de vanzare...dar la final ai un castig... pe langa satisfactia ca ai luptat pana la ultimul ropot de aplauze...si atunci...atunci tragi linie...si vezi valoarea piesei jucate si a efortului depus...si realizezi daca merita sa iti dai masca jos pentru a te inalta iar in glorie sau renunti la visele care acum te coboara in cele mai adanci, ascunse coltisoare ale indoielii si te indrepti spre o noua scena...

Mereu actori grabiti...eu...tu...lacul si oglindirea lebedei mute...

Zboara puiule, zboara...

Din dorinta de a nu abandona obiectivismul, usor invadat de subiectivism...in urmatoarea perioada voi face o mica pauza in a mai scrie pe blog...asta de dragul pastrarii unor idei doar pentru mine...idei care, probabil, ulterior, analizandu-le din alta perspectiva le voi expune...

Un nou semestru, specializare, materii noi, cunostinte noi, colegi noi, un drum nou...

Umbre de raze de vara

Te simti precum pamantul proaspat incalzit de firavele raze ale indraznetei primaveri...nu iti vine sa crezi..te minunezi...te intrebi ce anume ai facut pentru a fi astfel rasplatit...iar apoi la primii picuri haini care se infructe din caldura ta...incerci sa te feresti...incerci sa-ti ascunzi pletele de teama...dar in zadar...totul e inutil...totul iti face inima sa palpite...totul te face sa te pierzi intr-o mare visare asupra vremurile nu de mult apuse...si te gandesti:"ce pot face ca totul sa fie ca inainte?"

...si intrebarile iti inunda particulele agitate care iti da senzatia unei usoare stari de ameteala ca si cum ai pornit precum pamantul, intr-o miscare de revolutie dar nu pare sa-ti afecteze capacitatea de a cerceta, de a privi din diferite unghiuri...dar o face...te face!

Ideea ca ai devenit un simplu tarm al unei mari uitate pe timp rece si mult prea vizitata in timpuri bune...te face sa te gandesti la ideea de flux si reflux...si speri ca trecerea noptii de la Polul Sud sa aduca putina sclipire in licaritul apei ce va sapa urme adanci in roca sufletului tau..iar umbra pecarusilor sa ramana tatuata pe pilonii gandurilor tale...

Hai sa fim porno de dragul celor mici...

Dupa cum spuneam ceva in mine s-a schimbat si am devenit precum nuielusa neasteptata de copii neascultatori, de Mos Nicolae...si simt nevoia de a sublinia anumite anomalii...ca de exemplu eterna lupta intre generatii...

De ce trebuie mereu sa existe diferente de genul...."pai atunci cand eram noi mici.,...noi eram mai..si mai...voi sunteti mult mai...."..daca se observa diferenta dintre generatii de ce nu luptam sa o atenuam...sa o rapim de orice putere.. sa o slabim de la radacina...de ce tinem sus si tare noi am fost mai buni mai silitori....etc...si ma intreb..."de ce nu ne ajutati sa fim si noi?"...si lasati sa ne afundam...faceti loc unui abis...si aici intervin si spun "voi sunteti vinovati de diferente si de modul in care tineretul o ia razna!"...si recunosc poate si eu am o anumita vina pentru ca am fost prea mult partasa la transformarile succesiv-accelerate fara a pune punctul pe "i" sau fara a face macar o simpla remarca......

Sunt constienta ca persoanele care ar trebui sa citeasca aceste randuri sunt prea ocupate sa mearga la sala, la salon, sa isi anunte iubitetii cocalari sau iubitelele pitzipoance de noul club...sa isi afiseze noile hainutze cu paiete si se vor refugia apoi in intunericul ce le va "alina"marea suferinta de a fi"trendy"(in viziunea lor)...

Si astfel ajung sa am in lista de messenger personaje care se inscriu in tiparul "mucoaselor" inca neajunse la adevarata pubertate...care sufera, iubesc,se indragostesc de persoana gresita, devin personajele unei false telenovele de 2 bani care te fac sa simti un sentiment de indignare...si ajungi sa te intrebi...oare copii astia au trecut la urmatorul nivel...si daca da...de ce ne fac sa credem ca pozele in care fetele care afiseaza o bluzitza usor "la moda", o coafura ciufulita, niste picioare atat de tinere incat nici soarele nu a avut ocazia sa le vada de vreo 12 ori, si o fatza "bosumflata" care spune .."Mai Ghita nu ai venit la portita!"...ne face sa ne vizitam un alt prieten din lista in loc sa ne oprim si sa ii recomadam un psiholog?....va spun eu...dorinta de a fi noi o gereratie mai buna macar fata de cea care va urma...

Asa ca sa inchidem ochii si sa fim porno de dragul celor mici!

Acum, ca niciodata...

In timpul sesiunii parca intelegem totul, parca aflam lucruri care de mult timp erau evidente, cunoastem persoane care ne ajuta sa ne simtim "impliniti" didactic, persoane pe care le cunosteam dar parca de data asta ne fac sa simtim altceva...si sentimentul nu este unul pasnic...este unul de usoara revolta, pana la dezvoltarea suprema a spiritului critic!

Da! Asta simt eu acum ca as putea critica, face paralele ciudate intre caractere, personaje reale care imi "coloreaza" existenta prin prezenta lor in lista mea de messenger, care se simte rusinata de contrastele dintre id-uri, avatare, statusuri si persoanele care le detin...

Aceste lucruri simple, care in mod evident pana acum nu mi-au trezit curiozitatea, spirirtul critic (pentru ca pentru mine nici nu contau...asta nu ca ar conta acum...), ma fac sa devin o persoana diferita...poate...complexa sa spun asa...o persoana care "simte" mai multe perspective..daca te intrebi ..."Oare ce urmeaza?"....iti spun eu..."Urmeaza!"....si tine-te tare pentru ca acum viziunea mea despre lumea care mereu a avut ceva de spus despre mine, s-a schimbat...si poate ca a venit timpul sa mai spun si eu ceva despre ea...

Acest post este unul de legatura intre ceea ce s-a vorbit si ceea ce voi vorbi...este un post pregatitor...este precum briza dulce-amaruie, racoritoare care prevesteste venirea unei ploi ce ne va spala fruntile fierbinti de atata stat in sala de lectura in linistea asurzitoare...