Tu si eu...eu si tu...mereu ne-am pus bete in roate, mereu am avut timp sa ne dezamagim reciproc, mereu am avut timp sa ne invinuim, sa ne renegam, sa uitam de noi, sa ne indepartam pentru ca apoi sa ne imbratisam ca si cu ne-am contopii, precum lava care atinge, mistuie si invalui pamantul deparca i-ar apartine...
Totul e furtuna, totul e tsumani, ma ridici ma avanti, ma faci sa zbor...te ador, te venerez, te amintesc...ne simtim atinsi de magia dragostei, totul e culoare, zambet si lumina, sunetele prind contur, apa se cutremura, fiorul fericirii isi face loc prin firele de iarba si mangaie petalele primavaratice...
Briza prinde voce, vocea devine vizibila, sunetul devine urlet, strigat, inima se frange, tu o frangi, uit de ceea ce mi-ai oferit frumos, uit de ceea ce era candva special, norii negrii se lasa, nimic nu pare la fel, finalul nostru, al meu e aproape, dar imi amintesc...tu...tu esti eu, eu sunt tu..nu pot renunta...
Puteti ataca, puteti lovii, puteti sa imi puneti bete in roate, voi avea momente, voi fi dezamagita, voi fi la pamant..dar viata mi-o iubesc pana la soare si inapoi...nu voi renunta la ceea ce am visat, la acele idealuri pentru care am luptat si voi continua sa o fac, la acele persoane care nu vor renunta...
No comments:
Post a Comment