Mereu mi-am dorit sa fiu inconjurata de oameni sinceri, care sa ma faca sa simt ca le pasa de viata si drumurile ei nebanuite, de pesoane care isi manifesta in mod evident interesul pentru a pastra o legatura, un gand, un sentiment viu, indiferent de distante, relatie si necunoscutul vietii…si aici ma gandesc la multe aspecte…nu doar cele de dragoste-iubire sau cum ii mai spune…
Dar iata, ironia sortii!…acum cand am pretutindeni doar personae de acest fel…care se uita in ochii mei si care isi doresc sa stiu, sa imi imaginez, sa simt ceea ce ele gandesc, ceea ce vor sau simt…sunt inghetata, inghetata de frica, de deziluzie, de dorinta de a stii nu de a afla…sunt obosita, nu vreau sa mai fac cercetari, tatonari, teste…sunt scarbita de aparenta dar o folosesc si eu …dar in alte scopuri decat cele de a insela…vreau doar sa stiu…sa mi se spuna ca la un copil mic ce invata alfabetul…care este ordinea in viata…vreau sa simt siguranta…
Stiu sunt prea confuza pentru o singura persoana…o persoana de 1,60 si ceva…
No comments:
Post a Comment