Din cate am inteles in ultimii 22 de ani, viata este un amestec de amaraciune si sunete ale fericirii si cum banuiesc ca mai toata lumea a savurat gustul amaraciunii cel putin o data in viata, probabil ca in intr-o nota mai optimista ar trebui sa dezvolt viziunea mea asupra celui de-al doilea "fenomen"...Suna ciudat dar am ales expresia "sunetul" fericirii pentru ca intr-un fel sau altul "notele sale muzicale" le asternem chiar noi pe foia intamplarilor vietii si se pare ca doar acesta este aportul nostru, iar asemeni sunetului, fericirea nu este mereu ceva palpabil iar ori de cate ori ne place ritmul mei si simtim ca o ascultam mai bine, mai tare, o intelegem cu adevarat, parca in ciuda noastra se spulbera totul si devine difuza....
Poate ca are legatura fericirea cu dragostea, poate ca nu si se pare ca nu intotdeauna, una o implica pe cealalta, ideea este sa cauti motive, sa le gasesti si apoi sa ai sansa sa le tii aproape pentru a conserva sentimentul, fie el de dragoste sau simpla fericire...
P.S. : gata sesiunea! so what the hell?....I'm damn happy!
No comments:
Post a Comment