Eforturi inutile?

Blog prea personal?prea greu de inteles?..prea mai cum..?..flash news..de vreo luna si jumatate scriu la un nenorocit de articol despre viata...il streg...despre...dragoste...na!...il sterg...despre umbre si urme...na...despre dorinte si sperante...clar nu e genul meu...il sterg!...despre cum unii isi permit sa nu tina cont de nimeni...nu...prea personal si direct...si totusi fara tinta...

Confuz!

Nu conteaza!..asta sunt: simpla si complicata..deschisa ca o carte in gesturi si ascunsa in ganduri..ca de inceput de an universitar mi-am pus coperta si sunt gata sa fiu expusa in fata tuturor..sunt gata sa fac fata provocarilor cu un cinism pe care l-am adoptat de la oamenii ipocriti cu care deja m-am obisnuit.. poate ca nu stiu eu sa-mi fac prieteni..ironic...dar ideea e ca nici nu vreau sa-mi mai bat capul cu niste cauze pierdute..ceea ce am in viata (cateva prietene sincere pe care le pot numara pe degetele de la o mana) este suficient pentru a ma alimenta pentru adevaratele lupte si victorii..

Nu! nu mai imi mai doresc sa fiu o problema pentru a fi luata in seama de un baiat "ocupat" cu multe "probleme"..imi doresc sa fiu PROBLEMA..nu imi doresc sa am mult timp pentru a gandi ...sa judec lucrurile pe toate partile...vreau furtuna..pentru ca asta am devenit eu...

Da! sunt multe persoane care nu ma suporta...inca o veste! acum aveti toate motivele pentru ca am devenit ceea ce ati vrut mereu...o persoana rece, nesuferita, ce-i drept ca la partea cu ipocrizia sunt incepatoare...

Pornesc pe acelasi drum...cu alte ganduri..."tricotand" sperante...

Zambetul tau, speranta mea...

Banuiesc faptul ca fiecare persoana dupa o despartire, dupa o amagire simte ca totul este intunecat si este tentat sa poarte negrul pe haine si in suflet si totul se transforma parca prin puterea gandurilor si in loc sa gaseasca o rezolvare, o scapare...se afunda tot mai tare in resentimente si indolieli...

Toate astea pana cand intr-o dimineata se trezeste cu fata spre geamul umed de ploaia care de mult timp nu se mai oprise si zareste soarele care, indraznet din fire, incearca sa usuce lacrimile de pe orazul umed...E...si vazandu-l atat de incapatanat iti amintesti ca asa erai si tu candva si ca nimic nu te oprea din drumul tau spre fericire si astfel te hotarasti sa-i dai o mana de ajutor ridicandu-te din haul intunecat in care te-au afundat frica, realitatea, dorinta si inclinatia spre interzis...

Asa ca "soare"!, zambetul tau...este speranta mea...

Pregatiri maine nunta, mai repede decat ma asteptam, :) happy

Mda dupa cum vorbeam intr-un articol anterior, despre cuvinte, ordinea lor, contextul si intelesul lor...titlul articolului a fost mesaj de status vineri pe messenger, iar ideea care se desprinde la o prima vedere este ca ma marit ...total neadevarat luand in considerare faptul ca la nunta mea se vor elibera 23 de porumbei albi iar porumbeii unchiului meu nu s-au imperecheat dupa noile reguli europene si astfel nu au primit autorizatie de zbor liber....:))
Bun cam atat cu detaliile privind nunta mea care nu se va realiza in urmatorii ani si sa explic cam despre ce este vorba: am fost chemata ca ospatar la o nunta nice fapt care nu doar ca imi va aduce posibilitatea de a fotografia aspecte ale nuntii ce imi vor fi utile pentru site-ul pe care il voi realiza ca lucrare de practica dar imi va fi de folos si pentru a omori timpul si asa mult...a!...si sa nu uit se partea financiara ;)...
Ideea este ca stiam ca voi primi aceasta "sansa" doar ca nu ma asteptam sa fie asa de repede si eram oarecum happy pentru acest motiv...iar ideea cu statusul a fost spontana..iar efectele deasemenea :)...
Acum sunt la distanta de 4 ore juma' de the big event...asa urati-mi casa de piatra!:))...scuze...am vrut sa zic bafta =))

Fara lipsa de modestie...

Exista categori de fete care vor un baiat care sa aibă sau sa fie una sau alta: sa fie cu caracter de nestapanit, sa fie rebel sau romantic, sa fie visator sau matur, jucaus sau serios, mincinos dar in acelasi timp fidel, care sa aiba un fel de cip de citire selectiva a gandurilor, unul care sa se poarte ca un nemernic pentru a o face sa coboare pe pamant, dar care sa nu exagereze si sa stie sa o inteleaga sa-i dea dreptate iar apoi sa o contrazica pe un ton glumet..pentru ca, fiti fara grija dragi baieti ca noi intelegem subtilitatile chiar daca face pe neintelesele…

Ce conteaza in aceasta privinta a baietilor ce ne dorim daca mereu primim altceva…ceva mai bun sau poate ceva usor diferit pentru a combina visarea cu realitatea si a ajunge la cunoasterea ambelor metode de a trai…

In ceea ce ma priveste, eu sunt realista..:))..stiu... buna gluma…si schimb…incerc sa fiu realista, dar pot spune ca imi doresc aspecte din fiecare categorie de vise ale fetelor ..cei care ma cunosc isi dau seama care aspecte ma privesc, dar un lucru mai grav este ca pentru mine ar trebui sa se mai adauge inca niste caracteristici inca neacoperite..si cred ca faptul ca as putea face fata atator calitati dorite de la un baiat ma face de 3 X femeie…=))..joke..maybe...

P.S. am dorit ca in acest articol sa las la o parte categoria de fete care nu vor un baiat ci mai multi pentru a acoperi o plaja cat mai larga de calitati…:))

43

Mereu ne folosim de diversele interpretari pe care le putem da unor constructii de cuvinte spuse si puse in locul si la timpul potrivit si asa putem crea idei confuze, marete, opuse realitatii iar toate astea ne ajuta sa ne conducem pe drumurile vietii care pot mereu fi asemanate cu un nou oras in care incercam sa ne integram, dezvoltam...

Pentru a ne face fiecare parte a "orasului" cunoscuta normal ca este nevoie sa ne lasam purtati pe diferite strazi si stradute de sentimente care sunt simbolizate in viziunea de diferite mijloace de transport..si astfel odata ce ne-am urcat intr-un mijloc de transport, ne lasam purtati de mirajul fiecarei imagini noi ce ni se perinda in fata cu scopul de a ne vraji si de a ne face sa coboram si sa exploram mai mult, mai in detaliu pentru a ne intregra in peisaj...

Este ciudat cum desi nu cunoastem locurile: un balansoar care inca se leagana, un ras de copil nu de mult plecat, un clopot ce rasuna de la o biserica din zona, o banca mult prea goala, un stol de porumbei si o imagine proiectata in albastrul cerului ne fac sa intram intr-o alta lume, o lume a imaginatiei, o lume falsa, o lume care ne satisface dorintele arzatoare si asa ne lasam incantati de necunoscut iar aceasta lume ne va lasa sa evadam dar niciodata nu ne va parasi definitiv decat daca ne dorim cu adevarat...

p.s. titlul articolului are o insemnatate strict personala... articol redactat in iulie...

Ganduri actuale, trairi..eu dupa ceva vreme

Articolul anterior dupa cum unii ati observat este postat cu o 'mica' intarziere de vreo 3 luni...timp in care nu am fost lipsita de inspiratie doar ca nu am avut suficient curaj sa ma logez si sa mai scriu...probabil ca asa a fost mai bine...aveam nevoie de timp sa imi aleg gandurile care ma indeamna in directii opuse, ganduri si idei care imi incoltesc in minte si isi gasesc finalul in suflet unde sunt neutralizate de simtiri si trairi ce au lasat urme adanci...

Chiar si acest articol este postat la o data trecuta fata de momentul conceperii lui...astazi fiind o zi ploioasa din luna iulie...asta e motivul pentru care fac asta?...e simplu!..imi place mie sa imi apara cate un articol in fiecare luna din aceasta cauza si urmatoarele cateva articole vor fi redactate in acelasi fel dar cu o frecventa mai mare pentru a reda toate ideile inca nepierdute pana imi momentul scrierii...

Nota articolelor va fi in continuare una cat mai obiectiva posibil...iar pentru partea subiectiva care isi face simtita prezenta tot mai des in gandurile mele voi crea un nou blog a carui adresa o veti putea afla cu greu...dar nu de la mine :P

Curiozitatile vietii..

Mereu mi-am dorit sa fiu inconjurata de oameni sinceri, care sa ma faca sa simt ca le pasa de viata si drumurile ei nebanuite, de pesoane care isi manifesta in mod evident interesul pentru a pastra o legatura, un gand, un sentiment viu, indiferent de distante, relatie si necunoscutul vietii…si aici ma gandesc la multe aspecte…nu doar cele de dragoste-iubire sau cum ii mai spune…

Dar iata, ironia sortii!…acum cand am pretutindeni doar personae de acest fel…care se uita in ochii mei si care isi doresc sa stiu, sa imi imaginez, sa simt ceea ce ele gandesc, ceea ce vor sau simt…sunt inghetata, inghetata de frica, de deziluzie, de dorinta de a stii nu de a afla…sunt obosita, nu vreau sa mai fac cercetari, tatonari, teste…sunt scarbita de aparenta dar o folosesc si eu …dar in alte scopuri decat cele de a insela…vreau doar sa stiu…sa mi se spuna ca la un copil mic ce invata alfabetul…care este ordinea in viata…vreau sa simt siguranta…

Stiu sunt prea confuza pentru o singura persoana…o persoana de 1,60 si ceva…

Una calda, una rece...

In zile ca acestea imi dau seama ca viata nu are doar culoare are si miros...si stand putin, lasandu-ma purtata de ganduri aiurea, fara ca imi dau seama simt o briza, un usor miros, delicat de flori de gheata ce se astern pe nesimtite pe geamul care face legatura si desparte in acelasi timp lumea mea de lumea noastra,..iar apoi, un dulce, usor intepator miros de scortisoara, mar copt, brad si ciocolata imi inunda nu doar simturile ci si bolta palatina ce se lasa putata, ametita, vrajita de fanteziile ciocolatiere a tortului de revelion....

Daca stau bine sa ma gandesc in zilele mai putin prietenoase viata imi lasa un simplu gust amar ca cel de martipan de proasta calitate...dar cand totul in jur inseamna pace, fericire, intelegere, viata are un gust fin, dulce si la propriu si la figurat...

Acum, gandindu-ma la ceea ce urmeaza...saptamani de calvar, proiecte, prezentari, colocviu, examene,...cred ca ar trebui ca toti sa pastram in suflet o "bucatica" din aceste zile care par uneori un miracol si sa ne inarmam cu ciocolata doar de dragul amintirilor ce se vor sterge treptat...

Treptele dragostei...

Stand, si gandindu-ma bine as putea spune ca dragostea este precum o un sir de 12 trepte care te ajuta sa urci de la un nivel inferior, al simplei distractii, al bazei dezvoltarii emotionale la un nivel superior, la un nivel care iti ofera calitati nebanuite si idei de statornicie, simplitate-complexa, incredere si implinire.

In fiecare relatie, partea masculina este cea provocata la exercitarea unui efort iar partea feminina constituie o treapta...sau invers...iar trecerea peste anumite trepte tine de personalitatea, indarjirea si convingerea persoanelor implicate...

Daca dragostea ar fi o alegere dupa bunul plac atunci ar fi ca si cum am urca un etaj cu ajutorul scarilor rulante...si ce-i drept ca ar fi mai usor doar ca finalul nu ar fi invaluit de magie ca in cazul anterior...pentru ca ajungem sa apreciem un lucru dupa valoarea lui adevarata doar dupa ce am simtit ca am depus un efort considerabil...

Astfel daca o treapta numarul 4 ofera unui baiat o anumita incredere si un anumit impuls pentru o noua treapta, o treapta 10 sa spunem este una care ofera posibilitatea treceri peste treapta 11...aceasta treapta fiind una dintre cele mai grele ea fiind, practic trecerea de la o stare la alta iar treapta 12 este cea care confirma anumite posibilitati, asteptari ce au devenit light motive si teluri...

Cand stie o treapta ca este treapta numarul 12?...simplu...atunci cand este tratata ca atare...

Ce imi doresc?...si mai simplu...sa devin o treapta 12...

Broadway lesson..

In viata...sunt momente in care jucam rolul unui proprietar de teatru in prag de faliment...si simtim cum toate eforturile noastre investite pentru binele afacerii au fost zadarnice...si incercam...si luptam sa mai salvam ceea ce mai este pentru ca in timp simpla datorie s-a transformat in ceva ce parca face parte din componentele vitale...iar pentru supravietuire este nevoie sa scoatem din umbra actorul stea...cel mai pretios actor...dar cum fondurile...puterile ne sunt secatuite...nu avem de ales...si apelam la talentul nativ al omului...

Si iata cum ridicam spre fata o firava, minunata, alba masca venetiana, capabila sa ascunda sentimentul de teama, de nesiguranta si regret de pe fata noastra la vederea pierderii ce acum pare iminenta...si joci...si te prefaci...si vinzi ceea ce nu era de vanzare...dar la final ai un castig... pe langa satisfactia ca ai luptat pana la ultimul ropot de aplauze...si atunci...atunci tragi linie...si vezi valoarea piesei jucate si a efortului depus...si realizezi daca merita sa iti dai masca jos pentru a te inalta iar in glorie sau renunti la visele care acum te coboara in cele mai adanci, ascunse coltisoare ale indoielii si te indrepti spre o noua scena...

Mereu actori grabiti...eu...tu...lacul si oglindirea lebedei mute...

Zboara puiule, zboara...

Din dorinta de a nu abandona obiectivismul, usor invadat de subiectivism...in urmatoarea perioada voi face o mica pauza in a mai scrie pe blog...asta de dragul pastrarii unor idei doar pentru mine...idei care, probabil, ulterior, analizandu-le din alta perspectiva le voi expune...

Un nou semestru, specializare, materii noi, cunostinte noi, colegi noi, un drum nou...

Umbre de raze de vara

Te simti precum pamantul proaspat incalzit de firavele raze ale indraznetei primaveri...nu iti vine sa crezi..te minunezi...te intrebi ce anume ai facut pentru a fi astfel rasplatit...iar apoi la primii picuri haini care se infructe din caldura ta...incerci sa te feresti...incerci sa-ti ascunzi pletele de teama...dar in zadar...totul e inutil...totul iti face inima sa palpite...totul te face sa te pierzi intr-o mare visare asupra vremurile nu de mult apuse...si te gandesti:"ce pot face ca totul sa fie ca inainte?"

...si intrebarile iti inunda particulele agitate care iti da senzatia unei usoare stari de ameteala ca si cum ai pornit precum pamantul, intr-o miscare de revolutie dar nu pare sa-ti afecteze capacitatea de a cerceta, de a privi din diferite unghiuri...dar o face...te face!

Ideea ca ai devenit un simplu tarm al unei mari uitate pe timp rece si mult prea vizitata in timpuri bune...te face sa te gandesti la ideea de flux si reflux...si speri ca trecerea noptii de la Polul Sud sa aduca putina sclipire in licaritul apei ce va sapa urme adanci in roca sufletului tau..iar umbra pecarusilor sa ramana tatuata pe pilonii gandurilor tale...

Hai sa fim porno de dragul celor mici...

Dupa cum spuneam ceva in mine s-a schimbat si am devenit precum nuielusa neasteptata de copii neascultatori, de Mos Nicolae...si simt nevoia de a sublinia anumite anomalii...ca de exemplu eterna lupta intre generatii...

De ce trebuie mereu sa existe diferente de genul...."pai atunci cand eram noi mici.,...noi eram mai..si mai...voi sunteti mult mai...."..daca se observa diferenta dintre generatii de ce nu luptam sa o atenuam...sa o rapim de orice putere.. sa o slabim de la radacina...de ce tinem sus si tare noi am fost mai buni mai silitori....etc...si ma intreb..."de ce nu ne ajutati sa fim si noi?"...si lasati sa ne afundam...faceti loc unui abis...si aici intervin si spun "voi sunteti vinovati de diferente si de modul in care tineretul o ia razna!"...si recunosc poate si eu am o anumita vina pentru ca am fost prea mult partasa la transformarile succesiv-accelerate fara a pune punctul pe "i" sau fara a face macar o simpla remarca......

Sunt constienta ca persoanele care ar trebui sa citeasca aceste randuri sunt prea ocupate sa mearga la sala, la salon, sa isi anunte iubitetii cocalari sau iubitelele pitzipoance de noul club...sa isi afiseze noile hainutze cu paiete si se vor refugia apoi in intunericul ce le va "alina"marea suferinta de a fi"trendy"(in viziunea lor)...

Si astfel ajung sa am in lista de messenger personaje care se inscriu in tiparul "mucoaselor" inca neajunse la adevarata pubertate...care sufera, iubesc,se indragostesc de persoana gresita, devin personajele unei false telenovele de 2 bani care te fac sa simti un sentiment de indignare...si ajungi sa te intrebi...oare copii astia au trecut la urmatorul nivel...si daca da...de ce ne fac sa credem ca pozele in care fetele care afiseaza o bluzitza usor "la moda", o coafura ciufulita, niste picioare atat de tinere incat nici soarele nu a avut ocazia sa le vada de vreo 12 ori, si o fatza "bosumflata" care spune .."Mai Ghita nu ai venit la portita!"...ne face sa ne vizitam un alt prieten din lista in loc sa ne oprim si sa ii recomadam un psiholog?....va spun eu...dorinta de a fi noi o gereratie mai buna macar fata de cea care va urma...

Asa ca sa inchidem ochii si sa fim porno de dragul celor mici!

Acum, ca niciodata...

In timpul sesiunii parca intelegem totul, parca aflam lucruri care de mult timp erau evidente, cunoastem persoane care ne ajuta sa ne simtim "impliniti" didactic, persoane pe care le cunosteam dar parca de data asta ne fac sa simtim altceva...si sentimentul nu este unul pasnic...este unul de usoara revolta, pana la dezvoltarea suprema a spiritului critic!

Da! Asta simt eu acum ca as putea critica, face paralele ciudate intre caractere, personaje reale care imi "coloreaza" existenta prin prezenta lor in lista mea de messenger, care se simte rusinata de contrastele dintre id-uri, avatare, statusuri si persoanele care le detin...

Aceste lucruri simple, care in mod evident pana acum nu mi-au trezit curiozitatea, spirirtul critic (pentru ca pentru mine nici nu contau...asta nu ca ar conta acum...), ma fac sa devin o persoana diferita...poate...complexa sa spun asa...o persoana care "simte" mai multe perspective..daca te intrebi ..."Oare ce urmeaza?"....iti spun eu..."Urmeaza!"....si tine-te tare pentru ca acum viziunea mea despre lumea care mereu a avut ceva de spus despre mine, s-a schimbat...si poate ca a venit timpul sa mai spun si eu ceva despre ea...

Acest post este unul de legatura intre ceea ce s-a vorbit si ceea ce voi vorbi...este un post pregatitor...este precum briza dulce-amaruie, racoritoare care prevesteste venirea unei ploi ce ne va spala fruntile fierbinti de atata stat in sala de lectura in linistea asurzitoare...

When you have everything...what could you possibly desire?

Sunt clipe in care ne simtim ca simpli pioni pe o banala tabla de sah...si avem senzatia ca daca nu respectam regulile "jocului" putem sa fim scosi din "grafic"..dar viata nu se rezuma doar la invatarea, respectarea, urmarea unor pasi de mult parcursi, regulile sunt facute sa fie incalcate, sa putem fi proprii deschizatori de drumuri, cautatori de posibilitati, inventatori de povesti cu sau fara final fericit...

In asta consta viata, in a trece peste jarul necunoscutului si prin dulcea, racoroasa roua a implinirii...

Ce conteaza daca inveti daca nu ai noroc de subiecte tratate in cursuri...si iei nota mica...daca tu stii ceea ce esti instare...ce conteaza daca auzi cuvinte dure la adresa ta daca esti constient ca ele sunt spuse la nerv sau sunt spuse cu scop "lucrativ"...ce conteaza daca esti rapus,ranit de dragostea efemera, inselatoare, daca intr-un final ajungi in bratele care iti ofera caldura, mangaiere, alinare, siguranta...in mijlocul carora te simti ca o perla in scoica ce i-a dat viata in adanca pustietate a oceanului...

Conteaza!...conteaza sa stii sa rupi mituri, sa infrangi temerile, sa ajungi sa comunici cu subcostientul, sa-l invingi si sa iesi invingator din lupta cu demonii tai...si asa vei ajunge sa domini propria tabla de sah!

Joc unilateral..

In ziua de azi parca totul se reduce la sisteme, procese, fenomene, activitati independente, jocuri...si cum toate acestea au un moment initial, o desfasurare de forte, elemente sau evenimente, au si o finalitate...un momet usor de intuit si in acelasi timp nedorit...un soi de data scadenta in care se trage o linie imaginara si aflii ca indiferent cat de corect ai jucat, indiferent de "suma", efortul depus, de tacticile, metodele, cunostintele folosite...nu esti altceva decat un invins...un invins caruia tot ce ii ramane este sa se asocieze la un alt proiect, alt concept, alt drum...

Nimic nu se compara cu sentimentul de nesiguranta din momentul constatarii pierderii...cand apar o serie de intrebari imature care par sa iti aline gandurile bezmetice...:ce am gresit?nu am fost suficient de stapan pe mine?tacticile?ce anume?...si incerci sa dai vina pe tine...si asta e clar..aici e vina ta!..de ce nu cercetezi mediul?partenerii?de ce apelezi in primul rand la acordarea de circumstante atenuante celorlalti? e simplu...nu esti egoist!...nu stii ca faci parte dintr-un joc unilateral...unde aparentele sunt pe primul loc...si atunci ar trebui sa realizezi cat de false sunt procesele, fenomenele si cat de mult incalca altii regulile jocului...

Si cum fiinta umana este creata parca pentru a se asocia...ce mai buna asociere ar fi intre o persoana obisnuita sa incalce reguli si o persoana obisnuita sa lupte impotriva incalcarilor...dar nu in sensul atenuarii obisnuintelor, nivelarii credintelor sau modificarii firii...ci insensul practic, educativ, in sensul in care determina un soi de evolutie spre o mai buna intelegere a partilor antonime...pentru ca asa cum bine stim partile care se respring inevitabil vor fi atrase intr-un vartej al asemanarilor imposibile...

Pana la urmatoarul post...sunt in tratative procesuale...ma las cuprinsa fara regret de vartej...

Zumzet de albina-autocritica inaltatoare

Framantarile zilnice le percep ca un zumzet de albina ce cauta bezmetica drumul spre cunoasterea deplina a locurilor, a persoanelor, drumului spre casa...spre liniste, calm...si toate astea in cadrul unui dans ametitor repetat la nesfarsit...

E greu sa ai senzatia ca ai depasit ideea de repetare mecanica a miscarilor standard, ca de data asta vei iesi din linie, ca vei face diferenta, ca vei realiza altceva, ca de data asta nu te inseli, ca de data asta va fi altfel...cand locurile, ideile, panoramele sunt aceleasi, petalele florilor te deruteaza, mirosul te imbie, te atrage, te nauceste...dar apoi realizezi inselatoria...si te intrebi:"incotro?..de ce?..."si cauti raspuns in mediu, in tine...dar nimic...totul e mut...si te simti ca intr-o camera alba plina de lebede albe...

Apoi simti mirosul drag tie, dulce cald, si incerci sa iti cuibaresti sufletul in amintirea de mult pierduta, in speranta de care iti atarni destinul si stii ca vei ramane suspendat dar iti doresti, te lupti, nu renunti esti naiv!...iti place...te minti...si in mod bizar speri sa pierzi...pentru ca intr-un mod usor pervers te-ai obisnuit sa fi singur, sa iti plangi de mila, sa devii penibil!

Autocritica, cu toate lebedele din peisaj, cu dansul tau bizar spre hazard, cu toate cuvintele tale si ideile de neinteles,asta alegi...sa te afunzi pentru a rasari mai tanar, mai matur, mai vioi, mai dornic de viata si nu renunti!

Iar apoi...ajuns la un punct in care simti ca ai depasit nivelul normal de intelegere, de cunoastere umana...ce faci?...incepi sa te joci...si transformi cartile, volumele, in carti de joc...si incerci sa te afunzi in necunoastere, iti pui masca si te afisezi, mimezi, te ascunzi, devii copil cu suflet matur...dar ce conteaza?...sufletul nu se vede!...si merge!...te joci, te lasi invins fara ca cel ce castiga sa stie ca in realitate tu ai castigat pentru simplul fapt ca ai dus jocul pana la capat!

Fluturi in stomac...

Normal...va asteptati sa spun fraze de genul..."Iubirea este mai puternica decat timpul!","Indragostitilor, clipa le pare o eternitate!","Dragostea infrunta destinul si barierele timpului si spatiului"...va inselati...este putin cam aiurea sa spun idei preluate, deloc gandite, fraze ce suna frumos in urechile si sufletul unora care se simt gadilati de sentimente inaltatoare...dar nimic nu se reduce la dragoste...faptele buna sau rele nu le faci in numele dragostei le faci in numele egoismului sau altruismului(asta mai rar)...in viata nu te lasi la nivelul pamantului sau nu te inalti pe nebanuite culmi doar din lipsa sau de dragul iubirii...ci doar pentru ca asa simti tu...ca este momentul sa pari puternic in fata altora sau vrei sa pari vulnerabil(asta fara a lua in considerare persoanele care simt nevoia de a atrage atentia...situatie in care lucrurile sunt ceva mai complicate decat par)...

Dragostea nu se distribuie in mod diferit intre persoane in functie de varsta, sex, religie, convingeri sau alte criterii, dragostea este ceva ce exista in fiecare, ea ne determina sa fim intr-un fel sau in altul...iar apoi intervine taria de caracter, personalitatea si celelalte citerii de diferentiere intre oameni...

Ideea de fluturi in stomac este in mod ideatic considerata ca fiind un simptom al indragostirii...dar de fapt acei fluturasi dupa parerea mea sunt o reactie a ficarui om aflat in fata unor intamplari, persoane, situatii ce ii ridica semne de intrebare, intrigi, ce ii confera o stare de neliniste, curiozitate, teama de necunoscut...poate sunteti de aceeasi parere, poate nu...iar daca nu sunteti...ganditi-va la urmatorul aspect...de cate ori, in fata unui eveniment major,examen... nu ati avut un sentiment asemanator de fluturi in stomac?...un fel de teama de neprevazut...doar ca in acest caz parca era un fel de neliniste apasatoare(pentru ca stiati ca nu ati invatat:)))...iar in primul caz parca simtiti ca va inaltati de la fluturasii din stomac...pentru ca in acel moment va napadesc mintea, ganduri de bine,sperante,iluzii...

Poate spuneti ca nu stiu despre ce vorbesc, dar si eu iubesc si sunt iubita, dar astea nu ma impiedica sa imi tin fluturasii intr-o stare de amorteala fapt care imi place sa cred ca imi ofera o oarecare siguranta a duratei sentimentelor si in acelasi timp o garantei a minimizarii unei suferinte...pentru ca stim ca dragostea te inalta pana nu mai vezi panamtul iar apoi te afunda in adancul marii...Nu ma intelegeti gresit.. nu imi ascund sentimentele doar ca stiu sa le "gestionez"si las lucrurile sa vina de la sine, si nu ma las inselata de sentimente...(probabil ca sunr un fel de Toma)...

Indiferent care ar fi sentimentul conex trailor indragostitilor, nu ne putem plange, iar pentru catva "timp de fluturi in stomac" merita sa facem orice cu conditia inexistentei regretelor...asa ca as putea spune ca dragostea reprezinta recunoastrea propiului suflet intr-altul!

Sfat:Iubiti si lasati-va iubiti!

Un nou an...pro vs. contra

Un nou an, un nou debut, o noua provocare, noi teluri, noi sperante si multe pregatiri de lupta...pentru ca pam si cu "minunata" criza economica, valuri de "ieftiniri" una-alta...anul 2009 nu poate fi unul ce va trece de la sine fara nici un stres ci doar cu impliniri, belsug si intelegere...desi tind acum sa spun " Doamne, ce pesimista mai sunt...!"sa fim realisti.....Am sau nu dreptate?

In fine ...daca tot a venit vorba de provocare sa spunem ca asta este un lucru bun ce vine odata cu noul an...asta pentru persoanele carora le place sa lupte, sa caute, sa gaseasca, sa analizeze, sa razbata in viata...dar nu acelasi lucru il pot spune persoanele sedentare din punct de vedere al ambitiei...numai ca...2009 se prevede a fi un an mai spectaculos decât 2008, cu schimbări economice importante în primele luni şi mai multă linişte din punct de vedere politic...iar astrologii anunţă că în acest an va trebui să muncim dublu pentru a realiza ceva...asa ca osul la munca!

Cu mult elan...in cat mai multe directii (pana va dati seama in care sens vreti sa avansati)..cu o mare doza de naivitate va doresc an nou fericit, plin de bucurii, sanatate, intelegere si belsug!