Ehhh, nu este un articol care va dezvalui o cifra exacta de clipe ciudate depasite cu brio multumita rabdarii si dorintei acordate unei anumite, situatii, persoane, relatii si toate astea pentru ca, sincera sa fiu nici eu nu stiu care ar fi asta, dar cu siguranta de fiecare data intrec un nou record de situatii in care intelegerea mea trece peste standard, ratiune, simtire si experiente deja traite...
Ok, nu mergi pe prezumtia : cat primesc, ofer, dar totusi, nu este un pic cam nedrept ca oferi putin cate putin, fara sa ai asteptari, pana cand simti ca te pierzi pe tine, dar totusi nici in acel moment delicat sa nu ti se permita sa ceri o urma de consideratie, dorinta, prietenie, admiratie, incurajare, in fine...orice fel de sentiment in functie de tipologia relatiei cu persoana avuta in vedere?! E chiar atat de deplasat ca din cand in cand sa iti doresti sa lasi fraiele relatiei (de prietenie/ de dragoste/ de amicitie) jos si sa lasi macar ca pentru scurt timp sa simti ca poti zbura, ca te poti baza pe celalat sa tina focul aprins, dorinta, interesul si atentia intre voi, neatinse de nepasare?
Voi spune ce e cu adevarat nedrept, sa speri, sa incerci, sa crezi ca roata se poate intoarce din acest punct de vedere, si atunci cand o faci sa iti fie inselate asteptarile si mai rau sa te invinuiesti ca ai pus speranta ca nu toate se desfasoara exclusiv multumita interesului tau manifestat...nu lasat in stare latenta...
Un sfat, nu lupta niciodata impotriva celui care nu desfasoara nici un fel de activitate in cadrul relatiei, nu de alta dar el/ea este odihnit(a) si mereu va avea argumente si contraatacuri care tot pe tine te vor frustra mai tare....e momentul sa lasi adierea sa te aline si eventual sa mergi mai depare fara regret...
